La moara lui Felix

Ducând pe unde susur și răcoare
Din umbra Stâncii pe netimp stăpână,
Izvoru-Și toarce curgerea și-ngână
Mesajul viu al vieții viitoare.

Miracole se țin cu El de mână,
Iar setea albă țipă a mirare
În clipa descojită de visare:
Să bei din El și să devii... fântână?

O curgere venind din veșnicie
Aduce a iubirii rezonanță
În lumea aplecată spre chindie.

Iar El, Izvorul, pune în balanță
Oferta cosmică de apă vie,
Tivind eternitatea cu speranță.

Simion Felix Marțian
Siegen, 20 iunie, 2025