Vindecarea de lepră a lui Naaman, comandantul armatei Siriei din timpul lui Ben Hadab al II-lea (cca 860–842 î.Hr), este un fapt uluitor, ca orice miracol. Dar în egală măsură ne uimește planul lui Dumnezeu de a se face cunoscut oamenilor, de a se apropia de inimile lor. În cazul lui Naaman, acest plan începe cu o fetiță care era în slujba soției acestuia. Ea era dintre prizonierii aduși din Israel în timpul unor confruntări militare anterioare.
Dar pentru ca vorbele acesteia să ajungă la un om de importanța lui Naaman, trebuia ca el să se smerească, și asta se face de obicei într-o situație disperată. Condiția era îndeplinită, căci acest luptător curajos era… lepros. Verigile se leagă, căci se deschide comunicarea cu fata aducătoare de vești bune.
Și spune această sclavă anonimă că există vindecare pentru stăpânul său la prorocul din Samaria, omul lui Dumnezeu. Este vorba de Elisei. Naaman se agață de această șansă și se duce la împărat, unde avea mare trecere în urma victoriilor în luptă aduse țării sale.
Împăratul a ales calea diplomatică și l-a trimis pe luptătorul său încărcat cu daruri la Ioram,împăratul Israelului. Acesta, străin de situație, intră în panică, presupunând că este o provocare a Siriei. Cum să-l vindece el de lepră? Dar toate astea ajung la urechile lui Elisei, care spune: „Lasă-l să vină la mine, și va ști că este un proroc în Israel!” (2 Împărați, 5:8)
Naaman se conformează și de data asta, deși nu-i era tocmai la îndemână, având în vedere poziția lui. Ba chiar a avut surpriza neplăcută de nu fi întâmpinat de proroc, care a trimis un sol să-i spună: „Du-te și scaldă-te de șapte ori în Iordan; și carnea ți se va face sănătoasă și vei fi curat.” (5:10) Asta era prea mult pentru el, căci a plecat plin de mânie zicând: „Nu sunt oare râurile Damascului, Abana și Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aș fi putut oare să mă spăl în ele și să mă fac curat?”
Slujitorii lui l-au potolit, îndemnându-l să facă ceea ce i se cerea. Tot făcuseră atâta drum. Acesta a fost pasul decisiv, și vindecarea dorită s-a produs. Evident, nu apa Iordanului sau ritualul scăldării, ci mâna Celui Atotputernic. Naaman, plin de bucurie, s-a întors cu tot alaiul la casa prorocului, zicând: „Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul decât în Israel.” (5:15)
Aici este esența. Toate celelalte au fost fire din planul divin prin care un om a ajuns la lumina cunoașterii Adevărului. Un păgân, închinător la idolii Orientului, vine în contact cu Dumnezeu printr-un miracol. Ar fi putut trece sub tăcere vindecarea lui? Sau Numele Celui de la care a primit vindecarea? Nicidecum, căci Siria trebuia să știe. Iar Dumnezeul vindecării este și Dumnezeu al mântuirii.
Accesul nostru la cunoașterea lui Dumnezeu este mult facilitat azi de prezența Bibliei pretutindeni, în aproape toate limbile pământului și în formate diverse. Oare trebuie să ne strângă Dumnezeu cu ușa ca să-L căutăm? Mai ales că este în interesul nostru. Doamne, ai milă de noi!
Simion Felix Marțian
Siegen, 14 octombrie 2025
La moara lui Felix 