Când viața mușcă hulpav de călcăi
Și umerii mi-i frânge cu povara,
Cobor spre malul îndurării scara
Să intru-n valul dorului dintâi.
Un dor ce-i umple inimii cămara,
Și vieții îndulcite cu... lămâi
Îi schimbă piatra de la căpătâi
Și-i taie pentru totdeauna gheara.
E dorul care pune peste clipă
Altoi de viață cu luciri de stea
În care veșnicia se-nfiripă.
E, Doamne, dorul meu de a gusta
Din tihna de pe-a cerului aripă,
Și de-a mă cuibări în palma Ta.
Simion Felix Marțian
Siegen, 17 octombrie 2025
La moara lui Felix 