Albise lumea de atâta nins,
Cu horbota de-argint sclipind pe geamuri,
Și clinchet dădeau țurțurii pe ramuri,
Purtând scântei de curcubeu aprins.
La sănii telegarii iernii-n hamuri
Scriau cu zurgălăi pe necuprins,
Și-n albul pur o pace dinadins
Trecea prin cetini picurând balsamuri.
Trezit brutal, m-a înțepat un gând:
O iarnă poate fi așa ca-n vise?
Ba chiar mai mult, șopti un susur blând,
Căci la acestea toate, circumscrise
Sunt bucuriile ce vin vibrând
Cu Sărbătoarea Nașterii promise!
Simion Felix Marțian
La moara lui Felix 