E linişte acum peste cetate, Sunt zorii unei alte dimineţi, S-a stins ecoul celor întâmplate, Numai nişte femei îndurerate Îşi duc povara grelei lor tristeţi.
Sunt câteva femei galileene Pătrunse de iubirea lui Isus, Mergând încet, vii umbre pământene Cu focul lacrimilor prins în gene, Spre locul unde Domnul a fost pus.
Duceau miresme şi duceau iubire Şi grija că-ntre ele şi Cel dus Stătea o lespede ca despărţire, Un rece bolovan fără simţire, Zid mort între viaţă şi apus.
Această grijă le-a fost spulberată Când, uluite, ele-au observat Că lespedea a fost înlăturată, Iar în mormânt...ce veste minunată! Nu era trupul Celui căutat.
Ca o explozie lovind Pământul, Această veste l-a cutremurat Şi a pornit în patru zări, ca vântul, Ducând mesajul: Este gol mormântul, Isus Cristos din morţi a înviat! *** Punându-şi strict problema existenţei, Mulţi oameni îşi fac idoli pe pământ Dând gir materialului, prezenţei, Dar cei salvaţi sunt roadele absenţei, Absenţei unui trup dintr-un mormânt.
La moara lui Felix 