În repetabilul conflict cromatic,
S-a năpustit rugina incisiv
Şi verdele, atât de expresiv,
A dispărut subit şi enigmatic.
Tristeţea are iz ultimativ
Sub cerul toamnei devenit beznatic,
Din care plouă greu şi reumatic
Ca într-un implacabil laitmotiv.
Dar dincolo de ploi, de frig, de plumb
Se vede a rodirii strălucire
În aurul ce râde în porumb,
De-aceea, chiar cu bruma prinsă-n fire,
Mă rog, când de tristeţe mă dezbumb:
Mă întomnează, Doamne, prin rodire!
Simion Felix Marțian
La moara lui Felix 
amin!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
idealul unei vieți care se derulează în prezența lui Hristos, oricât de inconfortabilă ar fi bruma sau tristețea: De-aceea, chiar cu bruma prinsă-n fire,/Mă rog, când de tristeţe mă dezbumb:/Mă întomnează, Doamne, prin rodire!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A republicat asta pe Ciprian Barsan.
ApreciazăApreciat de 1 persoană