Țâșnind cu vigoare din plete solare,
Lumina-mbrăcată în strai rogvaiv
Ne-nvăluie-n falduri de foc, posesiv,
Și vieții-i dă sevă în aripi, să zboare.
Ne cântă pe-al pleoapelor viu portativ,
Punându-ne-n irisuri foc și culoare,
Și-n clocot de vii energii creatoare
Lumina devine și scop și motiv.
Dar pentru că bezna apare frecvent,
Punându-și lințoliul cernitelor spume
Pe straiul cunoașterii, alb transparent,
Privim către Cel ce, voind să ne-ndrume,
Ne-a scris cu iubire-un etern testament:
Voi sunteți, crezând, o lumină în lume!
Simion Felix Marțian
Vulcan, 6 mai 2017
La moara lui Felix 
A republicat asta pe B a r z i l a i – e n – D a n (Un Barzilai izvorât din Dan).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
D-l sa dea mult succes si inspiratie divina1cor.15.58 as fi foarte interesat daca aveti cumva si caeti cu poeziile d-voastra and God bless you.
ApreciazăApreciat de 1 persoană