Legea vaccinării sau vaccinarea legii?

DSC_6863

Mult trâmbițata (și controversata) Lege a vaccinării a primit aviz favorabil din partea Comisiei de Sănătate din Camera Deputaților, luni, 2 martie. Încă un pas până ne va fi bătută în poartă în cel mai curat stil totalitar. Așadar, vaccinarea devine obligatorie.

Personal nu am nimic împotriva vaccinurilor, fiind și eu vaccinat, dar o lege care să impună asta, pute. Ce e cu de-a sila e viol, oricum am interpreta-o. Și având în vedere că în țară părerile sunt împărțite, ar fi fost necesare dezbateri publice.

În locul dezbaterilor, însă, am avut „dialogurile” de pe rețelele de socializare. Cu limbajul și atitudinea specifice unei peluze giuleștene când e meci în zi cu ploaie. Iar legiuitorii și-au văzut de ale lor.

De ce nu se întreabă, oare, domniile lor ce-or avea oamenii împotriva vaccinării? Pentru că nu e vorba nici de concepte filozofice, nici de dogme religioase, așa cum se insinuează. Este vorba de lipa de încredere a oamenilor atât în vaccinuri, cât și în sistemul sanitar. Da, oamenii, vaccinați de altfel, au auzit și despre experimentele cu viruși de laborator, și despre tendința de control asupra populației, dar și despre nepăsarea celor răspunzători de sănătate.

Și sunt informați, de asemeni, și despre războiul miliardelor de dolari din spatele companiilor farmaceutice. De aceea omul care s-a vaccinat atunci când vaccinul era vaccin, refuză să-și facă din copil un cobai.

Să ne amintim despre nenorocitul virus HIV, care între anii 1989-1992 a infectat ÎN SPITAL peste 13.000 de copii. Prin „înțepare” căci așa se transmite. A rămas un mister, știindu-se doar din ce a „transpirat” că e vorba de un virus din laborator. Și, evident, un experiment. Ce-o fi căutat pe la noi?

Jumătate dintre acești copii au murit. Și acum du-te matale, legiuitorule, într-o casă în care tronează portetul îndoliat al unui copil, și explică familiei că ai un experiment nou-nouț și ești în căutare de alți cobai. Poate experimentezi și sărutul cu toporul.

Cât despre încrederea în sistem, să amintim scandalul Hexi Pharma. Firma furniza dezinfectanți în peste 100 de spitale din țară, cu care avea contract. Dar pentru că în toate e vorba de bani, au diluat soluțiile, făcând „economie” de substanță activă, făcându-le, astfel, ineficiente.
Câți oameni or fi murit din cauza infecțiilor, pentru că că se folosea „apă de ploaie”? Pe cine interesează, căci produsele erau avizate de Direcția de Sănătate Publică. Și vă mirați că oamenii sunt neîncrezători?

Ar fi de dorit să aveți o preocupare sinceră pentru sănătatea publică, domnilor, dar e vizibil că este vorba doar de bani. Cum poți obliga un om să fie… sănătos? De ce v-ar crede părinții sceptici că sunteți interesați de sănătatea copiilor lor, când voi încurajați avortul, iar în spitale se moare de infecții intraspitalicești.

Potrivit noii legi, vaccinarea copiilor devine obligatorie. Părinții care refuză vaccinarea au la dispoziție un an în care sunt „consiliați”, încercându-e lămurirea lor, și dacă nici după acest termen nu sunt de acord, sunt amendați. Deci, 10.000 de lei și scapi de ceea ce n-ai dorit. Așa că până la urmă tot de bani este vorba.

Era nevoie de o lege a vaccinării? Unii spun că „da”, alții spun că „nu”. Dar este cert că e nevoie de o vaccinare a legii. Pentru sănătatea ei în adevăr și dreptate. Adică pentru vindecarea ei de corupție. Doamne, lumineză-ne Tu!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 5 martie 2020

Un gând despre &8222;Legea vaccinării sau vaccinarea legii?&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s