Dumnezeul meu și-al lui „chiar dacă”

Foc 1

Unul dintre efectele crizei cauzate de temutul virus Covid 19 este și apropierea oamenilor de Dumnezeu. Dacă nu prin sfințenie, măcar prin rugăciuni. Cei care se rugau și înainte, o fac acum mai mult și mai intens. Și asta pentru că nu se cere doar protecție divină pentru propria persoană, ci se fac și fierbinți rugăciuni de mijlocire. Dar se apropie de altarul rugăciunii și cei care l-au neglijat înainte, sau chiar l-au ignorat total.

Acesta este un lucru bun. Dar, oare, cum ne rugăm? Cu credință, evident. Trebuie să credem că, ocrotiți de Dumnezeu fiind, virusul ne poate ocoli. Sau că, afectați fiind, Dumnezeul căruia ne rugăm ne poate vindeca. Pentru că este Dumnezeul care ne-a creat și El poate învia morții și orice cuvânt al Lui este plin de putere.

Privim însă în jur și vedem că lucrurile stau puțin… altfel. Da, vedem oameni ai lui Dumnezeu contaminați de boală, sau trecând dincolo de ea… spre cer. Oare ei nu se rugau? Oare nu i-a iubit Dumnezeu? Ba da, dar rugăciunea făcută cu credință înseamnă și acceptarea voii lui Dumnezeu. Ne este greu, în limitarea noastră, să înțelegem, dar Dumnezeu are planurile Sale.

Cartea profetului Daniel ne vorbește despre anii de robie din Babilon și în capitolul 3 găsim istoria fascinantă a celor trei tineri care l-au înfruntat pe împăratul Nebucadnețar. Când împăratul a poruncit ca toți oamenii să se închine statuii unui zeu, Șadrac, Meșac și Abed-Nego au refuzat, deși pentru asta urmau să fie aruncați în foc.

Confruntați cu împăratul, ei au declarat: „Dumnezeul nostru căruia Îi slujim poate să ne scoată din cuptorul aprins.” (Daniel, 3:17) Aceasta este credință! Dar ei au continuat: „Și CHIAR DACĂ nu ne va scoate(…) nu ne vom închina chipului de aur.”(v 18) Aceasta înseamnă acceptare! Și înțelegere că Dumnezeu are propriile-I planuri. Iar Dumnezeu i-a scos vii din flăcări.
Crezând, vom vedea minunile lui Dumnezeu. Dar trebuie să știm că voia Lui este suverană și că ele se vor produce când El va hotărâ. Ne rugăm adesea ca Tatăl nostru să ne ridice o povară prea grea pentru umerii noștri. El o va face, sau… ne va întări umerii. La fel se întâmplă și cu obstacolele pe care le întâlnim în cale și pentru îndepărtarea cărora ne rugăm. Poate că ne va răspunde ajutându-ne să le ocolim. Sau să trecem peste ele.

Să ne amintim și de cuvintele lui Habacuc: „CHIAR DACĂ smochinul nu va înflori, vița nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri în staule, și nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!” (Habacuc, 3: 17-18)

Doamne, ferește-ne de încercare, sau… pregătește-ne Tu pentru tot ce vei îngădui în viața noastră! Și cu inima plină de pacea Ta să vedem „binele” prin ochii Tăi. Pentru că Tu ești dragoste.

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 31 martie 2020

Un gând despre &8222;Dumnezeul meu și-al lui „chiar dacă”&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s