China, cu „C” de la cruce și covid

DSC_0994

Asocierea numelui Chinei cu Covid-19 nu este întâmplătoare, imensa țară asiatică fiind nu doar leagănul coronavirusului, dar, din câte se pare, și responsabilă de temuta pandemie. Chiar dacă nu-și asumă. Acuzații oficiale nu s-au făcut în această privință, considerându-se că în mijlocul suferinței oamenii trebuie compătimiți și încurajați. Ajutați, dacă se poate.

Angajată fiind în bătălia cu moartea, ne-am fi așteptat ca această țară să-și înceteze lupta pe alte fronturi. Cum ar fi lupta împotriva religiei. Dar Partidul Comunist Chinez consideră că poate învinge peste tot, iar lupta împotriva credinței este o prioritate.

În China există Biserici autorizate (și controlate) de stat, în paralel cu Biserica subterană. Dar nici cele aflate „în legalitate” nu se bucură de sprijin. Ba, dimpotrivă. Și astfel asistăm, dacă nu la demolarea bisericilor, la îndepărtarea crucilor de pe clădiri. Pentru că deranjează. Unul din motivele invocate de autorități este că… nu corespund planului urbanistic. Ca glumă, ar fi bună. Dar e tragic.

Au fost situații în care deținătorii bisericii și-au dat acordul la îndepărtarea crucii, în speranța că vor salva clădirea. Dar e numai o amânare. Și lupta comuniștilor cu crucile continuă, chiar dacă trebuie să lupte și cu moartea care amenință prin coronavirus. Ba chiar s-au folosit de situația creată. Pentru că credincioșii au stat acasă, în izolare, au putut să acționeze nestingheriți.

Cei ce cunosc adevărul mântuirii prin Cruce știu că simbolul în sine nu este vital. Și că rugăciunea se poate face și fără acest simbol. Dar mai știu și că acest război nu este împotriva crucilor de pe clădiri, ci împotriva credinței. Este atacul anticristului.

China ar fi putut să înțeleagă ceva din această încercare, dar luptă tot împotriva lui Dumnezeu. De ce ne-am mira? Este o țară totalitară, ori astfel de manifestări vedem și în țări „democratice” occidentale. Este, alături de molima cu care ne confruntăm, încă un semn al apropiatului sfârșit.

Teamă? O, nu! Vine Domnul!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 8 mai 2020

S-a oprit planeta!

DSC_3325

Trenul de mare viteză se înfige în spațiu înghițind cu lăcomie distanțe, în timp ce pasagerii instalați confortabil, cu căștile în urechi, sunt tot mai absorbiți de ecranele din față. Iphone, laptop… Sunt încântați de viteza mare a trenului și de faptul că vor ajunge repede la destinație. Unde vor semna câteva hârtii, potrivit cu agenda bine pusă la punct, și vor urca în alt tren. Tot de mare viteză.

Oprirea neașteptată schimbă total lucrurile. Și perspectiva. Mai întâi pasagerii se regăsesc pe ei, punându-și și alte întrebări decât cele de până acum. „Cum funcționează mașinăria asta?” „Este posibil, totuși, să se oprească pe neașteptate în plin câmp, departe de orice stație?” „Cât va dura?”

Apoi îi descoperă pe ceilalți. Pentru că au cel puțin o preocupare comună. Și comunică. Descoperă și peisajul. Câmpia își întinde lanurile până în depărtări, unde se zăresc crestele vineții ale munților. În partea cealaltă, spre apus, tipsia de aramă a soarelui crepuscular sărută orizontul. Iar în salcâmul de alături se aud păsările.

Toate acestea îl încântă și devine conștient că le-a ignorat până acum. Dar pentru că situația se prelungește și se lasă frigul, apare îngrijorarea. Un gând răzleț se îndreaptă spre… Dumnezeu. Îl redescoperă.

Pandemia provocată de un virus ucigaș a oprit planeta. În plin câmp, fără vreun avertisment prealabil. Șocul a fost dureros și o să-l resimțim o vreme. Inerția a cam dat cu noi de pământ și ne-a mai și stivuit geamantane în cârcă. De, legile fizicii. A urmat apoi țiuitul dureros al… liniștii. Da, prea multă liniște.

Pus în situația inedită de a gestiona excesul de timp liber, omul acceptă provocarea de a porni în cunoașterea sinelui. Și poate fi o experiență uimitoare. Descoperă, însă, că poate comunica cu cei din jur de la inimă la inimă. Fără să-și arate colții, pentru că afacerile ies din discuție. Și asta-l încântă.

O tură de vânătoare de imagini poate aduce roade bogate. Imagini rare. Bunăoară, porumbei albi pe coșurile furnalelor. Care sunt, și ele, în pauză. Sau pești săgetând apa de o limpezime doar visată cândva.

S-a oprit planeta din mersul ei cu motoarele turate la maxim. Uimiți, oamenii caută să înțeleagă realitatea, adaptându-se la noul mod de viață. Fructificândul.

Este o pauză cu durată nedeterminată, în care omul a descoperit satisfacții. Dar cel mai mare câștig din această pauză neprogramată rămâne redescoperirea lui Dumnezeu. Da, se aud tot mai multe rugăciuni.

Un citat biblic de mare circulație în această perioadă este din Psalmul 46: „Opriți-vă și recunoașteți că Eu sunt Dumnezeu!” Ne-am oprit, Doamne, știm că vrei să ne spui ceva. Ajută-ne, Te rugăm, să înțelegem!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 29 aprilie 2020

Biblia

DSCF2939 c

Cu primele file săpate în piatră
Când slava divină drapat-a Sinaiul,
E Biblia astăzi şi foc, dar şi vatră,
Şi-n ea îşi deschide ferestrele Raiul.

O Carte divină ce nu-i numai carte,
Că-n ea clocoteşte iubirea şi viaţa,
Iar moartea, în ea, se transformă-n nemoarte,
Scriind veşniciei, prin jertfă, prefaţa.

Prin curgerea ei Dumnezeu ne vorbeşte
Şi slova-i se-aprinde cu forţă divină,
O candelă-n beznă prin ea străluceşte
Iar ceaţa dispare, se face lumină!

Trasăm drumuri noi, le pavăm cu volume
Ce duc tot mai sus cunoştinţa, spre creste,
Dar Biblia-i cartea ce schimbă o lume
Prin Cel ce a scris-o, prin Cel care ESTE!

Pe filele ei Adevărul tronează
Şi Calea spre veşnica slavă ne-arată,
Chiar dacă adesea pe mulţi… deranjează,
Şi-adesea-i ascunsă, sau poate uitată.

Cinstind astăzi Cartea, cinstim Autorul
Şi sufletul soarbe cu sete sfinţire
Din slove de spirit, gustând astfel zborul
Cu aripi de pace, de crez, de iubire.

Cu primele file în piatră săpate
Şi jertfa Golgotei în ea, mărturie,
E Cartea divină, e Cartea ce poate
Un drum să ne-arate spre Cer, spre vecie!

Simion Felix Marţian
Vulcan, 29 martie 2019

Internetul și adevărul pumnului în gură

DSC_8060 (1)a (1)

Lumea virtuală ne-a devenit atât de familiară în urma interacționărilor frecvente, încât ne este… o a doua casă. A doua natură, a doua viață. Pare un univers paralel, dar se supune acelorași legi ca cel în care trăim. Adică aceleași nedreptăți, aceleași abuzuri, aceleași lovituri. Pentru că o lume bună nu poate fi pe pământ, nici reală, nici virtuală. Doar în cer.

Ne folosim de internet la activități foarte diverse, de la distracții până la la job. La a-ți câștiga pâinea. Între acestea intră comunicarea, transmiterea mesajelor diverse. Afișarea convingerilor religioase, filosofice, politice etc.

Am putea crede că este o libertate deplină, dar nu este. Și este firesc să existe interdicții, cel puțin în ceea ce privește activitățile periculoase. Dar cine stabilește ce este periculos? Platforma Vimeo, căci despre ea vorbim acum, menționează în politica de funcționare că nu va găzdui niciun cont al cărui proprietar se dovedește a fi membru „într-un grup de ură sau terorist”.

Foarte bine!-am spune noi. Dar putem avea surprize. American Family Association, organizație creștină pro-familie din USA, s-a trezit cu contul suspendat. Terorism? Nicidecum, dar ceea ce ei susțin se încadrează la „discurs de ură”. Asta din punctul de vedere al militanților neomarxismului stângist care se pare că au făcut presiuni și la Vimeo.

Aceștia au fost deranjați de faptul că această organizație folosește pentru familie definiția biblică, eliminând multiplele „alternative” oferite azi. Și se opune sexualizării copiilor. Iar relațiile intime în afara căsniciei le denumește tot biblic: păcat. Și iată cum promovarea moralității este, în opinia militanților neomarxiști, act de terorism.

A fost Vimeo. Care va urma? Ce va rămâne pe internet dacă se va elimina tot ce este sănătos din punct de vedere moral? Și diavolul jubilează, căci e opera lui.
Adevărul este unul singur și acela este Cristos. Dar iată cum celor care vorbesc în numele Lui li se bagă pumnul în gură.

Așadar, pe o platformă ca Vimeo poți să faci tot ce născocește cea mai perversă minte, pentru că nu există decât două interdicții: să vinzi rachete și să vorbești de dragoste. Adică despre Cristos. Sau poate că cea cu rachetele și cu ceva crime la comandă s-ar trece cu vederea.

Și mai vorbim de egalitate. Și de libertate de exprimare. De, unii sunt … mai egali decât alții. Dar se aud și lanțurile tale, diavole!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 30 aprilie 2020