Când seva-şi duce valul viu de viaţă,
Ţâşnind în muguri verzi cu ochi de soare,
Cocoşii vremii cântă: Deşteptare!
Şi-un cor imens cu imnuri ne răsfaţă.
Se sting metehne-n scoarţa care doare
Şi-n trunchiul vechi ce-n soare se dezgheaţă,
Scriind cu muguri magica prefaţă
A vieţii noi de cântec şi culoare.
Purtăm în noi prea reci şi triste toamne
Cu brume albe scuturând petale,
Şi ierni cu-ngheţ venit să ne condamne;
Dar vrem înmuguriri spirituale,
De-aceea Te rugăm din suflet, Doamne,
Ne dă căldura mângâierii Tale!
Simion Felix Marţian
La moara lui Felix 
A republicat asta pe Ciprian I. Bârsan.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sublim ,simplu si…compus!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A republicat asta pe Dumnezeu e în control.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A republicat asta pe B a r z i l a i – e n – D a n.
ApreciazăApreciat de 1 persoană