Sonetul îmbrățișării

Când inima-nflorește ca un vers
În care râd metaforele-n soare,
Spre brațe un imbold de-mbrățișare
Pornește scris cu slove de neșters.

Și piept la piept, într-un etern demers,
Dăm dragostei aromă și culoare,
Căci seva ei curgând clocotitoare
Poate mișca întregul univers.


Privim prin vremi a erelor răscruce,
Când sub piroane înflorea-n rubin
Iubirea care mântuire-aduce,

Iar noi eram înnobilați deplin,
Primind îmbrățișarea de pe cruce.
Suntem ai Tăi, Mântuitor divin!

Simion Felix Marțian
Siegen, 21 ianuarie 2022

Un gând despre &8222;Sonetul îmbrățișării&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s