O știre care a făcut valuri zilele astea în mediul online este cea privitoare la o eventuală mobilizare a rezerviștilor. Aceasta, evident, pornind de la situația conflictuală de la granițele țării. Așadar, la arme! Cine? Toți BĂRBAȚII între 18 și 63(!) de ani, de oriunde s-ar afla. Cei aflați în țările Europei, să se prezinte la unitățile militare în termen de 5 zile, cetățenii români aflați pe alte continente, în 15 zile. Dacă se va declara stare de urgență sau război.

 Știrea a provocat tulburare și reacții diverse, dar cu adevărat șocant a fost rezultatul unui sondaj: în caz de război, doar 26 % dintre români sunt dispuși să rămână în țară și să lupte.Argumentele sunt multiple și nu pot fi ignorate:

-„Pentru ce să luptăm? Să apărăm averile celor care au furat țara?”

-„Pentru cine să luptăm? Pentru politicienii care se lăfăie și ne batjocoresc?”

– „Ce să apărăm, căci țara a fost vândută! Multinaționalele să și le apere proprietarii.”

Cei aflați departe de țară, au propriile motivații:

-„Am fost alungați din țară prin distrugerea economiei, și acum când ne-am făcut un rost pe aici să lăsăm totul baltă? Ne plătește Johannis ratele la bănci?”

  Și… etc, etc. Personal, nu comentez. Oricum, la vârsta mea nu mă primește pe front nici ca fotograf. Ceea ce mă frământă este altceva. Mai întâi, o observație: pe front se luptă doar dintr-un adânc sentiment patriotic, sau… pentru bani. Aceștia din urmă fiind mercenarii.

 Eliminând mercenariatul, rămânem la patriotism. Și rezultatul sondajului se explică. Patriotismul a murit în România. Cândva se cultiva încă din școală, dar se pare că cineva a fost interesat să nu mai fie așa. Mai întâi s-a renunțat la arta care încuraja patriotismul: literatură, muzică, arte plastice, cinematografie. S-a inoculat ideea că ar fi desuete și că patriorismul e de sorginte comunistă. Nimic mai greșit!

  Apoi s-a lovit în pilonii de bază ai acestui sentiment: istoria și credința. S-a afirmat că istoria noastră e falsă, că a fost „cosmetizată” de comuniști și că strămoșii noștri nu au fost nicidecum „mari” și nici „viteji”. Au fost doar lași și oportuniști. Nu știu cine a concertat această dezinformare, dar a prins. Naționalismul a fost văzut ca o ciumă, iar orele de istorie reduse. În timp ce alte țări își promovau cultul eroilor.

  Cât despre credință, a fost atacată mai rău ca în comunism. Iar generația tânără, confuză și debusolată, a mușcat momeala. Și chiar au crezut că Dumnezeu aparține trecutului, iar Biserica este anacronică.

  Cei ce s-au bucurat de ceea ce au obținut, se miră acum de rezultatul sondajului. Dar, ce-ați făcut cu patriotismul? Cu ce vreți să îndemnați oamenii la luptă?

  La acestea am mai putea adăuga și demasculinizarea. Atât prin asaltul celor care susțin teoria idioată a genului ciudat (sau fluid), cât și prin ofensiva feministelor, care vor participare egală în toate activitățile. Se pare că nu și pe front. E mai greu acum să scoți un bărbat de la pensat să-l duci pe front, dacă nu a văzut arme decât pa Netflix.

 Nu, nu poți trimite oamenii pe front cu amenințarea pușcăriei. Pentru că nu știi la ce-și vor folosi armele. Redați-le oamenilor credința și dragostea de țară. O țară așa cum și-o doresc, și pe care să o lase moștenire copiilor lor. Aceasta ar fi o motivație solidă.

  Dar, deocamdată, să ne rugăm pentru pace. Doamne, ajută!

 

Simion Felix Marțian

Siegen, 10 martie 2022