Scriau cu zbor pe cerul siniliu
Cocorii cu aripi de pribegie,
Dar azi, pe-albastra cerului hârtie,
Doar avioane și rachete scriu.
Strivită de bocanci, în agonie,
Brândușa-și frânge visul vioriu,
Și-ntre șenile, ghiocelul, viu,
Cu albul cast al păcii ne îmbie.
Ne doare-al lacrimilor greu șuvoi
Ce-n suflete ne lasă doar ruine,
Și nu mai vrem acest cumplit război.
Ascultă-ne când Te rugăm, Divine:
Ne vrem iar primăvara înapoi
Și pacea... care vine de la Tine!
Simion Felix Marțian
Siegen, 4 martie 2022