
Scriau cu zbor pe cerul siniliu Cocorii cu aripi de pribegie, Dar azi, pe-albastra cerului hârtie, Doar avioane și rachete scriu. Strivită de bocanci, în agonie, Brândușa-și frânge visul vioriu, Și-ntre șenile, ghiocelul, viu, Cu albul cast al păcii ne îmbie. Ne doare-al lacrimilor greu șuvoi Ce-n suflete ne lasă doar ruine, Și nu mai vrem acest cumplit război. Ascultă-ne când Te rugăm, Divine: Ne vrem iar primăvara înapoi Și pacea... care vine de la Tine! Simion Felix Marțian Siegen, 4 martie 2022