În reviste literare – 2021
Lună: mai 2022
Matei, 11:28
Sonet cu lumină
În ochii lui, al nevederii morb Uda durerea grea la rădăcină, Țesând o lume de-ntuneric plină În care porumbița era corb. Dar când simți prezența Sa divină, A tresărit adânc sărmanul orb Și a cerut, crezând că se resorb Și beznele: eu, Doamne, vreau lumină! L-a inundat culoarea prin unghere, Zvâcnind în ochi ca-n undele din lac, Fiindcă-a pus lângă nevoie... vrere. Dar eu voi ști, mă-ntreb elegiac, Să cer lumină, să mai cer vedere, Când El mă va-ntreba: „Ce vrei să-ți fac?” Simion Felix Marțian Siegen, 15 februarie 2022
Ioan, 6:35
Psalmii, 84: 5-6
Sonetul primăverii celeste
Aleargă mieii îmbătați de iarbă, Scăldați în verde ca-ntr-un heleșteu; Corolele se prind în curcubeu Și în bujori dă sângele să fiarbă. E cerul, de prea mult albastru, greu, Și ochii zilei caută să-l soarbă, Până vor curge penele de coarbă Pe umeri de amurg violaceu. Rostogolindu-mi primăveri prin vine, Cu frumusețea la superlativ, Vreau să mă-nchin cu versul meu, Divine. Și-n el să încrustez, ca laitmotiv, Mesajul viu al dragostei de Tine, În care să-nfloresc... definitiv! Simion Felix Marțian Siegen, 6 mai 2022
Psalmii, 37:5
Înflorire
„Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării și se aude glasul turturicii în câmpiile noastre.” (Cântarea cântărilor 2:12) Gerul se resoarbe și, ieșind din scenă, Scutură dramatic al cortinei fald, Iar din rădăcina timpului, perenă, Primăvara intră îmbrăcată-n cald. Este grea lumina însolzată-n aur, La fereastra vieții năvălind șuvoi, Și-mpărțind regește din acest tezaur Înveșmântă lumea toată-n straie noi. N-am deajuns ferestre să primesc lumină, Nu-mi ajung doar ochii, mă deschid prin pori Să trăiesc minunea de culoare plină Când pământul râde către noi cu flori. Doamne, ce minune! Câtă bogăție! Curge viu culoarea dând luminii rost, Înflorirea însăși, strop de veșnicie, Învățându-și, iată, rolul pe de rost! Sărutăm corole, inspirând culoare, Și ne curge-n vene timpul înflorit Când, dorind fierbinte, cerem cu ardoare Înflorire sacră, trai neprihănit. Doamne, dă-mi petale, înflorindu-mi viața, Ca să port în cupă roua de cleștar Și, spre veșnicie rămânând cu fața, Să iubesc ca Tine, revărsând nectar! Simion Felix Marțian Vulcan, 9 aprilie 2017
La moara lui Felix 