Vibrând mă mai cutreieră zăpezi Cu șuier lung de viscole trecute, Deși, urcând spre boltă în volute, E anotimpu-nmugurit cu iezi. Coboară astrul zilei să sărute Candoarea înflorită din livezi, Și torc miresme caldele amiezi, Dar eu mai duc troiene dispărute. Nu-s plin de primăvară și de cald, Și starea asta, Doamne, mă frământă, Căci îmi doresc veșmântul, fald cu fald, Tivit cu-mbobocire care cântă; Vreau, deci, ca în iubire să mă scald, Trăind apoi o primăvară sfântă. Simion Felix Marțian
La moara lui Felix 
Cuvinte minunate,din inspiraţie divină,care te fac să primeşti fiecare emoţie până în suflet şi să poţi percepe cât e de minunat Dumnezeul nostru.
ApreciazăApreciat de 1 persoană