La moara lui Felix

Coboară toamna storul peste gruie,
Dând negurilor frâu pocnind din bici,
Iar zilelor, din ce în ce mai mici,
Le-aprinde-n poală candela-gutuie.

Spre pomii suri cu palide tunici
Suntem atrași de candela gălbuie,
Dar și de-aroma ce spre ceruri suie
Ca din altarul unei bazilici.

Și-n miezul plin al parfumatei toamne,
Se-aprinde gândul luminos în mine:
Tu mai chemat să port mireasmă, Doamne!

Nu mă lăsa, însă, Te rog, Divine,
Să port miresme ce să mă condamne,
Ci viața mea s-aibă miros de... Tine!

Simion Felix Marțian
Siegen, 10 noiembrie, 2023