La moara lui Felix

Curgea Iordanul ducând cer pe unde
Și-un imn purta în fiecare val;
Părea un baptister din mal în mal
Udând profetul cu rostiri fecunde.

Uimiri se despleteau înspre aval
Când a pășit, printre tăceri rotunde,
Hristosul pregătit să se scufunde,
Un fapt, pentru Ioan, paradoxal.

Columba-și scutura de soare puful
Când Duhul peste Domnul a venit,
Și-un glas din cer a străbătut văzduhul:

„Acesta-i Fiul Meu cel preaiubit!”
Un glas și astăzi răcorind zăduful
Cu un ecou etern: iubit... iubit...

Simion Felix Marțian
Siegen, 5 ianuarie 2024