În mări de frunze galbene înot
Și-aroma viei nările-mi înfoaie,
Mi-s ochii prinși de-a mărului văpaie,
Intrând în toamnă ca într-un complot.
Mă prind de orizonturi care ard
În calde asfințituri miresmate,
Când simt curgând din piersici parfumate
Mirosul viu ca dintr-un râu de nard.
Mă-mbată părul cu al său parfum
Plutind printre miresme de gutuie,
Dar, când acestea către boltă suie,
De undeva se simte iz de… fum.
Venind târâș, insinuat perfid,
Ca șarpele care din iarbă mușcă,
Mirosul ucigaș de praf de pușcă
Dă toamnei aromate chip morbid.
Hei, voi acei care v-ați cocoțat
În șaua vremii și sunteți la frâie,
Lăsați-i toamnei straiul de lămâie
Și-al ei buchet de-arome-așa bogat!
Opriți războiul, vă acuză greu
Lacrimi de mame, adunate-n poală,
Și voi veți da de toate socoteală,
Opriți, nu-L mâniați pe Dumnezeu!
Simion Felix Marțian
