Cât viața în alb-negru m-a-nhămat
Spre zări de șifonare plumburie,
Mureau și visurile-n colivie,
Purtând balast în zborul ferecat.
.
Dar când lumina dinspre veșnicie
În raze de speranță m-a scăldat,
Am înțeles în visul deșteptat
Că viața pate fi… policromie.
..
Și-n ample irizări de curcubeu
Culorile au năvălit în mine
Când m-a luat de mână Dumnezeu.
.
Acum, sorbind senzația de bine,
Despătur viitor, spre locul meu,
Ducându-mi pașii prin culori divine.
.
Simion Felix Marțian.
Vulcan, 22 octombrie 2026
