Autor: sfmartian

Sonet fulgerat

sfmartianLasă un comentariu 
De nicăieri, lumina a irupt
Într-o fărâmă doar de veșnicie,
O clipă, însă în lumina vie,
Lințoliul greu al negurii s-a rupt.

Am strâns lumina-n ochi, cu lăcomie,
Dorind ca din imagini să mă-nfrupt,
Dar fluxul luminos s-a întrerupt
Și-a revenit a beznei tiranie.

Am înțeles, un fulger nu-i de-ajuns
S-alunge noaptea tainică, adâncă,
Țesută cu-ntrebări fără răspuns.

Dar dă-ne, Doamne, hotărâri de stâncă
Să fim lumini în negrul nepătruns,
Să fim făclii cum... nu suntem. Nu încă.

Simion Felix Marțian
Siegen, 5 august 2022

Viața ca bonus

sfmartianLasă un comentariu

„Casa de modă a lui Dumnezeu lansează, pentru sezonul primăvară- vară, seria <<alb de crin>>.” Cum ar suna? Sau: „Cantina lui Dumnezeu, deschisă tuturor viețuitoarelor, oferă într-un meniu bogat mâncăruri absolut delicioase. Prețul este achitat de generozitatea divină.”

 Dacă am vedea astfel de anunțuri, am presupune că este începutul unei povești, rod al unei imaginații bogate. Sau…bolnave. Dar, nu. Este învățătura lui Isus despre îngrijorări. Sau, mai degrabă, despre absența lor. Căci, spune El: „care dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate adăuga măcar un cot la lungimea vieții lui?” (Luca, 12:25)

  Și ni se sugerează, în încercarea noastră de a alunga îngrijorările, să privim la păsările cerului, care trăiesc fără a-și cultiva cele necesare traiului. Iar florile câmpului sunt îmbrăcate în straie strălucitoare, fără a munci ca să le obțină. Și toate astea prin grija Stăpânului. A lui Dumnezeu. Iar noi avem un preț mai mare în ochii lui Dumnezeu decât ele.

  Este, oare, un îndemn la huzur și nepăsare? Nicidecum, ci la o viață de muncă, din care să lipsească, însă, îngrijorările. Pentru că, oricum, rezultatele nu depind de noi. Iar Dumnezeu cunoaște nevoile noastre, venind în întâmpinarea lor cu aceste binecuvântări, ca…bonus!

  Totuși, pentru ce această recompensă? Pentru o viață de căutare. Căci spunea Isus: „Căutați MAI ÎNTÂI Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”(Matei, 6:33).

  Într-o vreme a stresului cronic și a frecventelor depresii, această învățătură ar trebui să stea pe masa de lucru a psihologilor. A celor asaltați de oamenii doborâți de îngrijorări.

  Atâta vreme cât vom acorda prioritate căutării sugerate, ne vom bucura și de acest bonus de la Dumnezeu. Doar bonus, pentru că adevărata răsplată este viața veșnică.

  Așadar, rețeta este simplă. Citești Cuvântul, te încredințezi prin rugăciune în brațul lui Dumnezeu, inspiri adânc, și înseninat rostești plin de încredere: De ce m-aș îngrijora?

 

Simion Felix Marțian

 

Sonetul însetării

sfmartian3 comentarii 
Te doare amiaza, e albă și-ncinsă
Și calci pe pământul crăpat ca pe jar;
Alergi după umbre, dar ele dispar
În focul de patimi din vatra aprinsă.

Cu buze uscate sorbi foc din pahar
Căci setea, ea însăși, te fierbe nestinsă;
Văzduhul e-n clocot pe zarea întinsă,
Ah, unde e apa? O gură, măcar!

Și vezi cum un deal, purtând crucea pe frunte,
Tresare în verde, zvâcnind într-o oază,
Și-aruncă spre tine a crezului punte.

Se-mbracă-n răcoare cumplita amiază
Și-auzi, susurând ca izvorul din munte:
„Să vină la Mine acel ce-nsetează!”

Simion Felix Marțian

Sonet abrupt

sfmartianLasă un comentariu 
Cu palmele goale de steiuri zdrelite
Te caţări, simţind că şi gându- ţi asudă,
Pe coarda-mpletită din scrâşnet şi ciudă,
S-ajungi pe un vârf de dorinţe-mplinite.

Pe drumul marcat doar de luptă şi trudă,
În lacrimi de genele arse strivite
Se-neacă speranţe, şi mor otrăvite
Iluzii muşcate de patima crudă.

Dar este de- ajuns doar o rază de soare
Să vezi că din ceaţa ce- iată!- s-a dus,
O scară cu trepte de pace apare;

Se vede şi vârful, nu-i mult până sus,
Şi scara te-mbie să urci în splendoare,
Căci capătul scării îl ţine Isus!

Simio Felix Marţian

 Copilul născut a doua oară

sfmartianUn comentariu

 Nu credeam că o să mai revin la un subiect dureros, asupra căruia am insistat cu câțiva ani în urmă: răpirea… instituționalizată a copiilor în Occident. Credeam, oarecum naiv, că anchete bine dirijate vor pune lucrurile la punct, dar se pare că cei care declanșează astfel de drame au sistemul de partea lor. Și nu poți să nu presupui, în acest caz, că în spatele acestor mârșăvii se învârt bani mulți. „Cauza tuturor relelor”, ca să cităm Biblia.

 Chiar atât de puțin contează durerea părinților în fața autorităților? Pentru că dramele trăite de ei și de cei apropiați, dincolo de petițiile scrise cu lacrimi, devin… cazuri. Am avut, astfel, Cazul Botnariu, Cazul Nan, Cazul Smicală și multe altele. Iar mai recent, Cazul Furdui și Cazul Rotundu.

 Ce au în comun aceste… cazuri? Faptul că sub diferite pretexte le-au fost luați copiii și dați în alte familii. Și toate astea, chipurile, spre binele copiilor. Așa stabilesc serviciile de protecție, indiferent că se numesc Barnevernet, Jugendamt, sau oricum altfel. Și peste toate plutește noua ideologie, potrivit căreia copiii aparțin statului(!).

 Lucrurile s-au petrecut într-un mod straniu și în familia Rotundu. În luna ianuarie a acestui an, părinții Ionuț și Sorana, aflați în Danemarca, au apelat la Salvare, pentru că bebelușul lor nu se simțea bine. Rezultatul? Au fost învinuiți de starea bebelușului, arestați, iar copilul înstrăinat. Film de groază!

 Nu este greu să ne imaginăm ce au simțit. Și căte lacrimi! Câtă durere!

  Părinții au fost eliberați de autoritățile daneze în martie, pentru că dovezile nu-i incriminau. Dar nu le-a fost restituit copilul. A urmat lupta. Atât pe cale diplomatică, cât și spirituală. Pentru că a fost o mobilizare exemplară a celor care-și pun nădejdea în Dumnezeu. Atât din țară, cât și din diaspora.

 Victoria a venit în această săptămână, când copilul a ajuns în România, fiind încredințat bunicilor materni. Urmează să se limpezească lucrurile și în cazul părinților, pentru ca familia să fie iar împreună.

 Am notat doar telegrafic, lăsându-vă pe dumneavoastră să pătrundeți cu imaginația adâncimea durerii acestor drame. Și perspectiva unui viitor cu ideologii dubioase. Și toxice.

Dacă astfel de lucruri se întâmplă în țări cu democrații pe care le consideram de invidiat, putem spune că asistăm la prohodul democrației.

 Eu am scris, scriu și voi mai scrie despre aceste lucruri nedorite. Am participat la marșuri de protest în România și Germania. Și m-am alăturat celor ce s-au unit în rugăciune. De aceea bucuria fiecărei victorii o trăiesc împreună cu familiile și cu toți cei implicați.

 Mathias Rotundu a revenit în familie E ca o a doua naștere, căci era considerat pierdut. Să-I mulțumim lui Dumnezeu, lăudându-L! Și să fim mereu alături de cei care au nevoie de sprijinul nostru. În rugăciune, sau altfel.

 

Simion Felix Marțian

Siegen, 15 iulie 2022