La moara lui Felix

A început războiul! Este o știre șocantă, chiar dacă nu am fost luați prin surprindere, având în vedere tatonările preliminare. Este o veste tristă, care dă fiori. Pentru că războiul înseamnă nenorocire, cu toată hidoșenia lui.

  Războaiele trebuie să fi apărut în zorii omenirii, ca ocupație a unor bătăuși cărăora le plăcea ceea ce făceau. Și care au descoperit că e mai ușor să tragi cu arcul decât să dai cu sapa. Și s-au apucat de jefuit. Cu timpul au luat și grădina vecinului. Cu vecin cu tot, că doar trebuia să o muncească cineva. Bătăușul mâncându-i doar grâul și… bostanii.

 În curgerea mileniilor, oamenii s-au mai civilizat. Asta, dacă folosim ca „barometru” al civilizației… consumul de săpun, cum se propune. Halal civilizație! Putem să și mâncăm săpun dacă folosim progresul tehnico-științific tot spre distrugere. Nu s-a făcut nicio descoperire importantă care să fi fost folosită doar spre binele omului. Ci și împotriva lui.

 Manifestările războinice din antichitate își căutau justificarea printr-un plus de pâine. Dar pentru că bătăușii erau de calibre diferite, interveneau și orgoliile. S-a schimbat ceva odată cu civilizarea? Nimic! Doar că armele au devenit mai sofisticate. Mai… eficiente. Și, evident, mai scumpe.

  Mai e o deosebire notabilă. În antichitate, bătăușul șef intra în focul luptei. Stârnea un conflict, ca pe urmă să se arunce în vâltoare. Azi nu mai e așa. Orice nebun poate să-și arate mușchii la televizor, ca mai apoi să rămână la butoane. Nu intră în raza de acțiune a mașinii de război. Iar familia îi este la adăpost. Nici măcar nu se uită la știri să vadă mame cu copii în brațe, fugind din fața gloanțelor. În timp ce tații sunt schilodiți.

  Țarul de la răsărit nu face excepție. Nici acest judoka nu intră pe saltea. Se înarmează cu cinism și face un simultan de șah cu toată lumea. Și rânjește. Războiul e aici, nimicitor, aducător de suferință. Cu urmări îngrozitoare.

  Nu putem schimba starea lucrurilor. Pentru asta există oamenii politici. Diplomați. Dar putem să ne deschidem inimile pentru a oferi ajutor celor ce sunt direct afectați. Și le putem fi alături și cu rugăciunile noastre. Nu putem împiedica dezastrul, dar să căutăm să-l facem suportabil. Cu ceea ce avem la îndemână.

 Doamne, revarsă-Ți mila Ta!

Simion Felix Marțian

Siegen, 24 februaria 2022

  Potrivit Organizației „Open Doors”, în clasamentul țărilor cu cea mai acută persecuție a creștinilor s-a produs zilele trecute o schimbare de… lider. Astfel, Afganistanul trece în fața Coreei de Nord, care a condus în acest clasament rușinos timp de 20 de ani. Ca o comparație, China comunistă este pe locul… 17!

  Organizația amintită monitorizează de peste 60 de ani situația din țările în care creștinii sunt persecutați sau discriminați, oferind ajutor și îndemnând creștinătatea la rugăciune și acțiune.

  Situația actuală din Afganistan, sub controlul absolut al talibanilor, este extrem de dramatică. Oricare altă religie în afara islamului fiind considerată ilegală, aici nu mai este vorba de pedeapsă cu închisoarea pentru cei descoperiți a fi creștini, ci condamnarea la moarte. Alternativa ar fi spitalul psihiatric, pentru că, în opinia lor, părăsirea islamului este nebunie. Femeilor li se oferă „șansa” de a scăpa cu viață, dacă se căsătoresc cu talibani, care le consideră pradă de război.

  Având în vedere că există la nivel global 360 milioane de creștini persecutați (cu 20 milioane mai mulți decât anul precedent), putem spune că se înregistrează cel mai înalt nivel de persecuție. 1 din 7 creștini este persecutat! Și vorbim, totuși, de religia cu cei mai mulți adepți din lume.

  În Occidentul „civilizat” metodele sunt mai rafinate. Neomarxiștii încearcă prin propagandă să convingă lumea că Biblia constituie un „discurs al urii”. Și de aici până la scoaterea ei în afara legii nu mai este decât un pas. Nu se va interzice religia, dar temele ți le vor face „tovarășii”. Și vei spune doar… ce e voie.

  Dacă cineva, urmărind situația, ar spune că e „lucrul dracului”, nu ar fi nicidecum o figură de stil. Pentru că este într-adevăr lucrarea diavolului, singurul interesat să se opună lui Dumnezeu.

  Cât ne mai bucurăm încă de această fragilă libertate, să fim alături de cei ce suferă pentru credința lor. Rugăciunile noastre le-ar fi de folos. Dar și un ajutor financiar, prin organizații ca cea amintită mai sus. Ar fi un mod de a ne închina lui Dumnezeu, arătându-ne dragostea.

  Cu cât se înăsprește persecuția, cu atât venirea Domnului este mai aproape. Iar Biblia ne spune: „Amin! Vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa, 22:21)

Simion Felix Marțian

Siegen, 20 ianuarie 2022