Orizont marin

Val

Cu hohot de nelinişti se zvârcoleşte marea
Şi zbuciumul ei tainic se sparge-n albatroşi,
Îi simt în valuri pulsul şi-n orizont chemarea
Spre ţărmuri de odihnă cu zorii luminoşi.

Mă-mbrac cu valul rece şi alge-mi pun pe tâmple,
Dorind ca spre limanuri cu râvnă să înot,
Dar neştiind că drama urma-va să se-ntâmple:
Ah, orizontul fuge şi simt că nu mai pot!

Abisul greu mă soarbe înfăşurat în spaime
Iar bolta plumburie apasă greu şi ea,
Şi-n sufletu-mi, speranţa mai poate să îngaime:
Dar unde-i orizontul? Unde e ţinta mea?

Când disperarea-ncearcă din mine să se-adape
Şi punctele de sprijin se clatină pe rând,
Îmi amintesc deodată că pot umbla pe ape
Şi pune frâu la valuri, numai aşa: crezând!

Se-aprinde orizontul când soarele apare
Şi iarăşi siguranţa pluteşte-n jurul meu,
E-acolo şi limanul, doar la un pas… mai mare,
Un pas pe care-l face cu mine Dumnezeu!

Simion Felix Marţian
Eforie Nord, 24 iulie 2018

3 gânduri despre &8222;Orizont marin&8221;

  1. Felicia Radulescu 24 iulie 2018 / 11:56

    Versurile acestea sunt minunate, desi caracteristica poeziilor tale este melancolia, tristetea. Remarcabil faptul ca, fiecare poezie are un final luminos!

    Mi-a placut in mod special penultima strofa:

    „Când disperarea-ncearcă din mine să se-adape
    Şi punctele de sprijin se clatină pe rând,
    Îmi amintesc deodată că pot umbla pe ape
    Şi pune frâu la valuri, numai aşa: crezând!”

    Asa este numai credinta in Dumnezeu, este sursa sperantelor noastre, intotdeauna!

    Fi binecuvantat!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la dininimapentrutine Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s