La moara lui Felix

Iubesc cu putere lumina
Şi-o caut în zâmbet şi flori,
Iubesc când îmi scaldă grădina
Şi-o-mbracă în mii de culori.

Iubesc adierea şoptită
Şi-al apelor susur suav,
Dogoarea din lanul de pită
Şi macii cu lujer firav.

Iubesc, Doamne, lista-i… mai mare,
Iubesc încă multe şi… mult,
Dar Tu mă asculţi cu răbdare
Şi-apoi îmi faci semn să Te-ascult:

-Dar ploaia când vine-n rafale?
Dar vântul suflând nemilos?
Iubeşti tu noroiul din cale
Şi gerul muşcând pân-la os?

-Mă zdruncină testul, Părinte,
Mă văd egoist şi… naiv,
Îmi laud iubirea fierbinte,
Dar, totuşi, iubesc… selectiv!

Ajută-mi să caut rodire
Şi-n semeni să văd ce-i frumos,
Căci Tu eşti şi fi-vei iubire,
Iar eu sunt al Tău în Cristos!

Simion Felix Marţian
Vulcan, 5 septembrie 2018