Sonet geografic

DSC_7071

Când rătăceşti la vest de sentimente
Şi amurgeşti mereu, uitându-ţi zorii,
Trasezi meridiane iluzorii
Pe longitudini veşnic repetente.

În căutarea vie a culorii
Şi a simţirilor adânci, ardente,
Busolele sunt insuficiente,
Iar hărţile devin contradictorii.

Dar este-un apogeu plin de lumină,
Al plăsmuirii punct şi-al devenirii,
Şi-aceasta este dragostea divină!

Şi astfel punem capăt rătăcirii,
Mergând spre-mpărăţia ce-o să vină,
Ghidaţi de Dumnezeul mântuirii!

Simion Felix Marţian
Vulcan, 7 septembrie 2018

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s