La moara lui Felix

Prin geam un soare viu la viaţă cheamă
Şi-n ochi de prunc lumina se-nteţeşte,
Când gura ca cireaşa-ncet rosteşte
Către icoana vieţii: ma-mă, ma-mă!

În focul din cămin, care trosneşte,
Dansează vesel flăcări de aramă,
Şi fug nelinişti, umbra se destramă,
Căci tata e aici şi ocroteşte!

Aşa ne-a fost familia lăsată
De Cel ce ne-a creat şi a creat-o:
Copii având o mamă şi un tată!

Şi dacă Dumnezeu a-ntemeiat-o,
Să o cinstim aşa cum ne-a fost dată,
Cinstind, astfel, pe Cel care ne-a dat-o!

Simion Felix Marţian
Vulcan, 15 septembrie 2018