Democraţia şi minoritatea agresivă

DSCF3840a

Am visat liber, pentru că visele nu ne puteau fi interzise. Am visat libertate, privind cu jind peste graniţele închise, am visat democraţie. A venit Revoluţia, şi cu ea democraţia. Adică cea mai înaltă şi mai umană formă de organizare a societăţii, din cele care s-au derulat. Dar nu ideală, cum nimic nu e ideal pe pământ.

Am învăţat din mers regulile ei, aplicate practic. Prin definiţie democraţia este „puterea poporului”, pe care şi-o exercită prin vot. Acesta constituie pârghia de acţiune a democraţiei. Numărătoarea stabileşte decizia, adică voia majorităţii, căreia minoritatea trebuie să i se supună. Altfel, de ce ar lupta aleşii noştri în campania electorală?

Omeneşte, însă, nu poţi suprima drepturile unei minorităţi, drepturi care îi vor fi recunoscute de majoritate. Cu condiţia să nu tulbure viaţa normală a majorităţii. Astfel, convieţuiesc (relativ) paşnic, alături de majoritari şi minorităţi etnice sau religioase.

Nu tot aşa stau lucrurile cu minoritata…sexuală. Homosexualii au existat dintotdeauna şi vor exista mereu. Şi, aşa cum bine ştim, n-au fost tulburări din cauza lor până mai de curând. Adică până când (neo)marxismul cultural şi-a arătat rânjetul. De altfel, în ideologia lor sexualitatea ocupă un rol esenţial, prin aceasta voind să lovească în familie, spre crearea unei lumi noi.

Sunt lucruri în general cunoscute, de aceea este dureros să vezi că acum, când trebuie să facem faţă unui astfel de atac al neomarxismului prin leghebete, ne lăsăm manipulaţi, orbiţi, fără să sesizăm pericolul pe termen lung. Au reuşit propagandiştii leghebete să îmbrobodească români de bine, abătându-le atenţia asupra lui Dragnea, a Bisericii, etc. Învrăjbindu-ne.

Şi o astfel de minoritate care vrea să se impună, conform agendei de lucru a neomarxismului în expansiune, devine agresivă. Ştim bine cum s-au impus în ţările care le-au „dat un deget”. În sprijinul lor vine „corectitudinea politică”. Pollitical correctness nu este doar un concept, este o ideologie a aceluiaşi marxism cultural.

De la această „corectitudine” se ajunge la discriminare pozitivă, în care suntem atât de atenţi cu minoritarii, încât majoritarii îşi sacrifică propriile drepturi. Şi atunci ce mai este democraţia?

Potrivit acestei „corectitudini” trebuie scoşi din vocabular termeni ca „soţ”, „soţie”, „mamă”, „tată” şi alţii care ar putea leza pe cei care nu-şi pot spune astfel.

Această pârghie au acţionat-o musulmanii, minoritate religioasă stabilită de curând în Europa, pentru că-i zgâria pe ochi crucea. Însemnele creştine, ale religiei majoritare, trebuie, din punct de vedere al corectitudinii politice, ascunse. Să nu-i deranjăm pe distinşii noştri oaspeţi.

Democraţia se exprimă prin voia majorităţii, dar aşa cum spuneam mai sus, este uman şi recunoscut dreptul unor minorităţi de a convieţui alături de majoritari. Dar nu când contravin flagrant principiilor majorităţii. Când ne sunt impuse de forţe oculte. Când sunt agresive.

Aceasta nu este lupta homosexualilor, este a propagandei neomarxiste care vrea să schimbe faţa lumii. Şi nu în bine.

Şi, ciudat, se face apel la toleranţa creştină. La iubirea aproapelui. Şi asta din partea unor oameni care prin ceea ce fac, prin ceea ce cred, Îl sfidează pe Dumnezeu. Iubirea aproapelui nu înseamnă călcarea principiilor.

Pentru consolidarea apărării noastre în faţa acestei invazii, votaţi. Votaţi DA!

Simion Felix Marţian
Vulcan, 18 septembrie 2018

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s