La moara lui Felix

 

Un creștin sincer, conștient de imensitatea harului mântuitor prin jertfa lui Christos, știe că TREBUIE să ducă lumina Evangheliei în întuneric. Pentru că oamenii au nevoie de mântuire. Chiar dacă pentru asta trebuie să-i confrunte cu propriile lor erezii. Și, poate, să-și asume riscuri enorme.

 Acest lucru este tot mai greu chiar și în Occidentul „creștin”, într-o democrație muribundă, unde pârghiile sunt încredințate „(in)corectitudinii politice”. Ce să mai vorbim atunci de situația din țările radicalismului islamic, unde Codului Penal este „îmbogățit” mereu cu noi legi privitoare la pedepsirea blasfemiei.

  Pakistanul este o astfel de țară, fiind pe locul 5 în topul care vizează persecuția creștinilor. Nu e surprinzător, deci, că un creștin a fost recent arestat pentru… o postare pe facebook. O postare considerată blasfemiatoare, care intră astfel sub incidența legii.

  Sohail Masih a afirmat în postarea incriminată că „este imposibil ca sângele țapilor și taurilor să spele păcatele”. Și a mai spus el despre unele date din biografia lui Mahomed că ar fi minciuni. Tot ceea ce a postat ar putea fi de folos concetățenilor săi în găsirea căii spre mântuire, dar legea lor spune altceva.

  A fost arestat în urma unui denunț al  liderului unei moschei. Poliția s-ar fi arătat îngăduitoare, dacă nu ar fi intervenit mulțimile dezlănțuite. Astfel a fost pus sub acuzare, iar Codul Penal din Pakistan prevede că orice comentariu necuviincios la adresa islamului sau a Profetului se pedepsește cu moartea.

 Nu știm cum se va termina totul și, oricum, ceea ce putem face pentru el este să ne rugăm. Dar acțiunea lui, în ciuda tuturor riscurilor, rămâne o mărturie pentru noi, creștinii din lumea (încă) liberă. Dacă nu suntem cumva „creștini”. Pentru că deși nici aici lucrurile nu mai merg ca înainte, libertatea având iz de lanț, lupta pe care o avem de dat este cel mai adesea cu propria comoditate.

 Dragi creștini, în lume se moare pentru Evanghelie, iar nouă ne este greu uneori să mergem până la biserică. Dar vrem să împărțim răsplătirile cu martirii. Și să împărățim cu ei. Nu, este o amăgire. Trebuie să ne susținem credința, mărturisind-o cu îndrăzneală. Și, da, trebuie să trăim luminând. Pentru că oamenii au nevoie de lumină. De mântuire.

Simion Felix Marțian

Neunkirchen, 20 august 2020