Îmi pătrunde iarna-n ochi, în gând și-n oase
Și-mi îngheață-n fașă muguri de elan,
Căci, purtând povara finelui de an,
Duce zile multe, grele, cu angoase.
Din gâtlej de gheață șuieră sinistru
Ca o știre nouă de telejurnal,
Împingând în scenă actul… muzical
Într-o croncănire de ciudat registru.
Dar arunc privirea peste gardul zilei
Și zăresc aproape noul an, ca dar,
Fără adnotații scrise-n calendar
Și-având moliciunea caldă a argilei.
Zilele și viața pot fi modelate,
Pot fi colorate vesel și apoi,
Puse în lumina ce-o purtăm în noi,
Să vedem că pot fi binecuvântate.
Acum iarna-mi pare zbor în armonie
De beteală albă și de clopoței,
Și-mbrăcat în albul din argintul ei
Simt plesnind bobocii calzi de bucurie.
Doamne, un miracol mă înaripează,
Și-l trăiesc în arta de a modela,
Vreau să-mi fac viața după voia Ta,
Cu uimirea vie: cel creat… creează!
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 28 decembrie 2020
La moara lui Felix 
A republicat asta pe Ciprian I. Bârsan.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
‘Cel creat… crează’. Mare adevăr și foarte frumos, inspirat spus! Un sonet brodat din fulgi inocenți de gând într-o zi de Decembrie 2020 imaculată, în care când te trezești și privești afară pe fereastră, îţi vine să-i spui încântat celui / celei de lângă tine la unison cu poetul George Bacovia: „Te uită cum ninge Decembrie”! Misterul şi deopotrivă fiorul zăpezii atât de mult așteptată în diminețile copilăriei, cu năsucurile lipite de sticla rece a geamului, care aburea. Iar pe retina ochilor, dansau aievea milioane de fulgi de zăpadă, și care nu erau doi la fel. Admiram minute-n şir creativitatea Creatorului, adorându-L doar pe El. O, Doamne, ce lume de basm! Oare unde a dispărut? ‘Unde ești copilărie, cu… zăpada ta, cu tot’? (Ticu Leontescu, Timișoara, Decembrie 2020)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Felix, un poem intitulat
FULG DE NEA
Fă-mă, Doamne, fulg de nea,
Să ning spre-mpărăţia Ta.
Invers să ning,
Marele frig să-nving.
Cu fiecare anotimp,
Să ies din timp.
Veșnic, pe plai ceresc,
Să troienesc…
Să zbor pe-aripi de vânt
Până pe muntele Tău sfânt.
Serafic, imaculat,
Până-n feericu-Ţi palat.
Să mă aştern,
Ca-n dulce somn,
Pe alba-Ţi mantie,
De Domn.
(Ticu Leontescu)
ApreciazăApreciat de 1 persoană