Modelând viața


Îmi pătrunde iarna-n ochi, în gând și-n oase
Și-mi îngheață-n fașă muguri de elan,
Căci, purtând povara finelui de an,
Duce zile multe, grele, cu angoase.
 
Din gâtlej de gheață șuieră sinistru
Ca o știre nouă de telejurnal,
Împingând în scenă actul…  muzical
Într-o croncănire de ciudat registru.

 
Dar arunc privirea peste gardul zilei
Și zăresc aproape noul an, ca dar,
Fără adnotații scrise-n calendar
Și-având moliciunea caldă a argilei.
 
Zilele și viața pot fi modelate,
Pot fi colorate vesel și apoi,
Puse în lumina ce-o purtăm în noi,

Să vedem că pot fi binecuvântate.
 

Acum iarna-mi pare zbor în armonie
De beteală albă și de clopoței,
Și-mbrăcat în albul din argintul ei
Simt plesnind bobocii calzi de bucurie.
 
Doamne, un miracol mă înaripează,
Și-l trăiesc în arta de a modela,
Vreau să-mi fac viața după voia Ta,
Cu uimirea vie: cel creat… creează!
 
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 28 decembrie 2020

3 gânduri despre &8222;Modelând viața&8221;

  1. Ticu Leontescu 28 decembrie 2020 / 10:52

    ‘Cel creat… crează’. Mare adevăr și foarte frumos, inspirat spus! Un sonet brodat din fulgi inocenți de gând într-o zi de Decembrie 2020 imaculată, în care când te trezești și privești afară pe fereastră, îţi vine să-i spui încântat celui / celei de lângă tine la unison cu poetul George Bacovia: „Te uită cum ninge Decembrie”! Misterul şi deopotrivă fiorul zăpezii atât de mult așteptată în diminețile copilăriei, cu năsucurile lipite de sticla rece a geamului, care aburea. Iar pe retina ochilor, dansau aievea milioane de fulgi de zăpadă, și care nu erau doi la fel. Admiram minute-n şir creativitatea Creatorului, adorându-L doar pe El. O, Doamne, ce lume de basm! Oare unde a dispărut? ‘Unde ești copilărie, cu… zăpada ta, cu tot’? (Ticu Leontescu, Timișoara, Decembrie 2020)

    Apreciat de 1 persoană

  2. Ticu Leontescu 28 decembrie 2020 / 11:19

    Felix, un poem intitulat

    FULG DE NEA

    Fă-mă, Doamne, fulg de nea,
    Să ning spre-mpărăţia Ta.

    Invers să ning,
    Marele frig să-nving.
    Cu fiecare anotimp,
    Să ies din timp.
    Veșnic, pe plai ceresc,
    Să troienesc…
    Să zbor pe-aripi de vânt
    Până pe muntele Tău sfânt.
    Serafic, imaculat,
    Până-n feericu-Ţi palat.

    Să mă aştern,
    Ca-n dulce somn,
    Pe alba-Ţi mantie,
    De Domn.

    (Ticu Leontescu)

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la dininimapentrutine Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s