Cuprins de ani ca de-o perfidă mreajă,
Îmi smulg secundele înfipte-n trup,
Dorind blestemul timpului să-l rup,
Sedus de veșnicie ca de-o vrajă.
Aș vrea să mai adaug un calup
La timpul ce se strânge ca o coajă,
Dar simt cum bucuria se degajă
Din sentimente noi, care erup,
Când văd venind spre mine, de la Cruce,
Un râu cu valuri ce-n iubire curg
Și cheia veșniciei îmi aduce.
Acum, prin timpul înghețat mă scurg
Și, stând lângă Acel ce mă conduce,
Mi-e dimineață-al trecerii amurg.
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 12 februarie 2021
La moara lui Felix 
A republicat asta pe Ciprian I. Bârsan.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A republicat asta pe Dumnezeu e în control.
ApreciazăApreciat de 1 persoană