Libertatea de credință a fost un vis frumos. Un vis pe care l-au văzut împlinindu-se cei care au trăit anii democrației reale. Noi am atins acest vis doar tangențial, căci am ajuns în democrație la ora închiderii. Dar îmi amintesc de entuziasmul general de la sfârșitul lui 89, când românii îngenuncheau rugându-se în stradă. Mulțumind lui Dumnezeu că se pot ruga în libertate.
Bucuria ne-a fost de scurtă durată, căci noul marxism urmărește același scop: să ne bage pumnul în gură! Chiar dacă metodele lor sunt mai subtile (corectitudine politică, discursul urii, teoria ideologică a genului, etc) direcția este aceeași. Adică orientată împotriva lui Dumnezeu și a celor ce I se închină.
Și iată cum în Europa… creștină, seculariștii exaltați consideră creștinii ca fiind o problemă. Ministrul de interne al Franței, Gerald Darmanin, declara zilele trecute într-un interviu că „Evanghelicii sunt o problemă foarte importantă”. Este vorba de același ministru care cu o zi înainte spunea la radio France Inter: „Nu putem să stăm de vorbă cu oameni care refuză să scrie pe hârtie că legea Republicii este superioară legii lui Dumnezeu”. Serios, boierule? Matale n-ai auzit că cel căruia îi slujești a fost învins de Cristos?
Acestea sunt câteva dintre măsurile împotriva credinței luate în muribunda democrație europenă. Să privim, însă, la măsuri comuniste „tradiționale”. Fără masca de onorabilitate a rudelor lor din noul marxism. Și aflăm, astfel, că tovarășii chinezi interzic mersul la biserică tinerilor sub 18 ani.
Peste tot în lume sunt locuri, lucruri sau activități interzise minorilor. Și acest lucru se face pentru a-i proteja. Pentru a-i feri de ceva ce le-ar putea dăuna. Dar… mersul la biserică? Adică acolo unde sunt învățați să iubească și să trăiască în pace.
Ar putea să pară ciudat că în zone diferite, sisteme politice diferite par să-și de mâna, unindu-și forțele, pentru a lupta împotriva credinței. Ar putea părea, dar nu e. Pentru că vremurile acestea sunt profețite, iar lupta se va intensifica. Ar putea părea, de asemenea, ciudat că ceea ce avem de făcut este să ne rugăm pentru ei. Pentru cei care luptă împotriva credinței. Pentru a primi și ei lumină.
Și pentru că Biserica lui Cristos va fi, așa cum este scris, biruitoare, nu ne rămâne decât să strângem rândurile.
„Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă!” (Psalmii, 118:25)
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 11 februarie 2021
La moara lui Felix 