Cuprins de palma nopții ca de-o oază
Și gânduri dejugate în cerdac,
Sorb tihna caldă cum aș bea un leac
Din iarba naltă care greierează.
Când aripile păcii se desfac
Cu ample fâlfâiri în noaptea trează,
Eu simt profund că Cineva veghează,
Creând un cadru paradiziac.
De dincolo de tot ce e noptos
Și de-ale lumii căutări buimace,
Tu vii Părinte, veșnic generos,
Și lași ca daru-Ți sfânt să se dezghioace
Când, răspunzând la rugi, neîndoios,
Ne picuri peste clipe sfânta-Ți pace.
Simion Felix Marțian
Siegen, 7 august 2025
La moara lui Felix 