Mi-e vară, Doamne, dincolo de stare
Și curg în lanul sângerând cu maci,
Și eu și spicul împușcați de soare
Când razele apasă pe trăgaci.
Mi-e vară, Doamne, ca un plin de viață,
Topit în verdele înmiresmat
Cu iarba care-ncet, încet învață
Să cânte greierește pe-nserat.
Mi-e vară, Doamne, ca o bucurie
De cânt pe portativ de ciocârlii,
De pom rotat care-n amiezi îmbie
Cu umbra deasă de tăiat felii.
Mi-e vară, Doamne, ca o împlinire,
Sorbind nectarul zilei strop cu strop,
Dar pentru că e timpul de rodire
Mă-ntreb dacă sunt vrednic pentru snop.
Mi-e vară, da, dar secerișul vine
Și tare mi-aș dori, Tată Divin,
Să-mi fie spicul aplecat spre Tine,
De sfântă închinare și de... plin!
Simion Felix Marțian
Vulcan, 13 iunie 2026
La moara lui Felix 