Simt stingere în vers și caut sens,
Strivit de moleșeala nefirească,
Dar Tu-mi dai, Doamne, și amnar și iască,
Și focul îmi revine iar, intens.
Tu nu lași arderea să amurgească,
Iar eu, cu poezia în consens,
Mă torn pe fruntea rugului imens,
Și flacăra începe să vorbească.
Vreau, Doamne, foc în tot ce spun și scriu,
Topit eu însumi spre desferecare
Când jarului încins mă circumscriu.
Și-n vatra-ncinsă ca o sărbătoare
Să răscolesc în miezu-i porfiriu
Și cu văpăi să-Ți scriu spre închinare.
Simion Felix Marțian
Vulcan, 2 iulie 2026
La moara lui Felix 