La moara lui Felix

Sunt gata puii berzelor de zbor

Și fiecare fâlfâit de-aripă

E încă o dezmoștenită clipă

Ce-i lasă inimii în pliuri dor.

 

Prin cuiburi părăsite vântul țipă

Și trage peste geana zării stor;

La ușa toamnei nu mai e zăvor

Și norii de tristețe fac risipă.

 

Dar când miresmele acestei toamne

Printre ușorii ușii năvălesc,

Ca la festinul lor să mă condamne,

 

Mă scutur de tristețe și rostesc:

Cum toate de la Tine-s bune, Doamne,

Pentru intrarea-n toamnă, mulțumesc!

 

Simion Felix Marțian

Vulcan, 28 august 2026