Sunt gata puii berzelor de zbor
Și fiecare fâlfâit de-aripă
E încă o dezmoștenită clipă
Ce-i lasă inimii în pliuri dor.
Prin cuiburi părăsite vântul țipă
Și trage peste geana zării stor;
La ușa toamnei nu mai e zăvor
Și norii de tristețe fac risipă.
Dar când miresmele acestei toamne
Printre ușorii ușii năvălesc,
Ca la festinul lor să mă condamne,
Mă scutur de tristețe și rostesc:
Cum totate de la Tne-s bune, Doamne,
Pentru intrarea-n toamnă, mlțumesc!
Simion Felix Marțian
Vulcan, 28 august 2026
La moara lui Felix 