Asocierea numelui Chinei cu Covid-19 nu este întâmplătoare, imensa țară asiatică fiind nu doar leagănul coronavirusului, dar, din câte se pare, și responsabilă de temuta pandemie. Chiar dacă nu-și asumă. Acuzații oficiale nu s-au făcut în această privință, considerându-se că în mijlocul suferinței oamenii trebuie compătimiți și încurajați. Ajutați, dacă se poate.

Angajată fiind în bătălia cu moartea, ne-am fi așteptat ca această țară să-și înceteze lupta pe alte fronturi. Cum ar fi lupta împotriva religiei. Dar Partidul Comunist Chinez consideră că poate învinge peste tot, iar lupta împotriva credinței este o prioritate.

În China există Biserici autorizate (și controlate) de stat, în paralel cu Biserica subterană. Dar nici cele aflate „în legalitate” nu se bucură de sprijin. Ba, dimpotrivă. Și astfel asistăm, dacă nu la demolarea bisericilor, la îndepărtarea crucilor de pe clădiri. Pentru că deranjează. Unul din motivele invocate de autorități este că… nu corespund planului urbanistic. Ca glumă, ar fi bună. Dar e tragic.

Au fost situații în care deținătorii bisericii și-au dat acordul la îndepărtarea crucii, în speranța că vor salva clădirea. Dar e numai o amânare. Și lupta comuniștilor cu crucile continuă, chiar dacă trebuie să lupte și cu moartea care amenință prin coronavirus. Ba chiar s-au folosit de situația creată. Pentru că credincioșii au stat acasă, în izolare, au putut să acționeze nestingheriți.

Cei ce cunosc adevărul mântuirii prin Cruce știu că simbolul în sine nu este vital. Și că rugăciunea se poate face și fără acest simbol. Dar mai știu și că acest război nu este împotriva crucilor de pe clădiri, ci împotriva credinței. Este atacul anticristului.

China ar fi putut să înțeleagă ceva din această încercare, dar luptă tot împotriva lui Dumnezeu. De ce ne-am mira? Este o țară totalitară, ori astfel de manifestări vedem și în țări „democratice” occidentale. Este, alături de molima cu care ne confruntăm, încă un semn al apropiatului sfârșit.

Teamă? O, nu! Vine Domnul!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 8 mai 2020

Lumea virtuală ne-a devenit atât de familiară în urma interacționărilor frecvente, încât ne este… o a doua casă. A doua natură, a doua viață. Pare un univers paralel, dar se supune acelorași legi ca cel în care trăim. Adică aceleași nedreptăți, aceleași abuzuri, aceleași lovituri. Pentru că o lume bună nu poate fi pe pământ, nici reală, nici virtuală. Doar în cer.

Ne folosim de internet la activități foarte diverse, de la distracții până la la job. La a-ți câștiga pâinea. Între acestea intră comunicarea, transmiterea mesajelor diverse. Afișarea convingerilor religioase, filosofice, politice etc.

Am putea crede că este o libertate deplină, dar nu este. Și este firesc să existe interdicții, cel puțin în ceea ce privește activitățile periculoase. Dar cine stabilește ce este periculos? Platforma Vimeo, căci despre ea vorbim acum, menționează în politica de funcționare că nu va găzdui niciun cont al cărui proprietar se dovedește a fi membru „într-un grup de ură sau terorist”.

Foarte bine!-am spune noi. Dar putem avea surprize. American Family Association, organizație creștină pro-familie din USA, s-a trezit cu contul suspendat. Terorism? Nicidecum, dar ceea ce ei susțin se încadrează la „discurs de ură”. Asta din punctul de vedere al militanților neomarxismului stângist care se pare că au făcut presiuni și la Vimeo.

Aceștia au fost deranjați de faptul că această organizație folosește pentru familie definiția biblică, eliminând multiplele „alternative” oferite azi. Și se opune sexualizării copiilor. Iar relațiile intime în afara căsniciei le denumește tot biblic: păcat. Și iată cum promovarea moralității este, în opinia militanților neomarxiști, act de terorism.

A fost Vimeo. Care va urma? Ce va rămâne pe internet dacă se va elimina tot ce este sănătos din punct de vedere moral? Și diavolul jubilează, căci e opera lui.
Adevărul este unul singur și acela este Cristos. Dar iată cum celor care vorbesc în numele Lui li se bagă pumnul în gură.

Așadar, pe o platformă ca Vimeo poți să faci tot ce născocește cea mai perversă minte, pentru că nu există decât două interdicții: să vinzi rachete și să vorbești de dragoste. Adică despre Cristos. Sau poate că cea cu rachetele și cu ceva crime la comandă s-ar trece cu vederea.

Și mai vorbim de egalitate. Și de libertate de exprimare. De, unii sunt … mai egali decât alții. Dar se aud și lanțurile tale, diavole!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 30 aprilie 2020

„Vacanța mare” oferită vârstnicilor de către Streinu-Cercel s-a sfârșit înainte de a începe. Este vorba despre proiectul potrivit căruia cei trecuți de 65 de ani ar fi fost izolați de familie, pentru a fi carantinați în continuare. O măsură „nazistă”, cum o cataloga o parte a presei.

Respingerea proiectului de către Președinte este binevenită, deși nu putem fi siguri nici de sinceritatea lui. E nevoie, oricum, și de electoratul… vârstnic. Dar să lăsăm politica, și să ne întoarcem la acest atac asupra „bătrânilor”. Ce se urmărește, de fapt? Sigur, nu bunăstarea lor. Și dacă virusul care seamănă teroare are o predilecție pentru această categorie de vârstă, de ce să-i strângem la un loc pentru a-i oferi COVID-ului?

Sunt prea multe semne de întrebare. Bunăoară, cine concertează învrăjbirea în țara asta? Da, sunt controverse și dispute peste tot, având criterii etnice, religioase, politice sau… sportive. Dar de curând a apărut și vrajba între diferite categorii de vârstă. Cine are interes să ne învrăjbească?

S-au înfierbântat tinerii strigând că „bătrânii” votează într-un anumit fel, care lor le displace. Ei bine, NU! Votul nu e pe categorii de vârstă, ci și-l rumegă fiecare individ în parte. E drept că pot fi manipulați, dar în aceeași măsură se folosesc stimuli și pentru entuziasmul tinerilor. Tot pentru manipulare.

Un calcul simplu ne arată că cei de +65 ani aveau la Revoluție +35. Adică sunt cei care au dat de pământ nu doar cu Ceaușescu, ci cu un sistem care se credea invincibil și etern. Așa și-au câștigat dreptul la vot. Ei au construit o țară pe care au vândut-o, au furat-o, au distrus-o TOATE formațiunile politice care au trecut pe la Casa Poporului. Pe care tot „bătrânii” au construit-o.

Da, mai sunt doar câteva obiective în țara asta (gen Transfăgărășan, Vidraru, etc) cu care mai putem ieși în față, lăudându-ne. Dar toate construite de ei. De cei puși acum la zid. Trebuie eliminați, căci nu sunt bani de pensii. Și ce dacă au lucrat câte 45 de ani pentru pensie?

Bine că nu se aplică această carantinare barbară. Glumind, mă și vedeam (eu având „doar” 63 de ani) mergând cu sufertașul cu ciorbă pe la carantinați. Îi trecusem pe listă pe Țiriac, Isărescu și Meleșcanu. De trei ciorbe îmi ajunge pensia, căci nu-i specială.

Tineri, este vorba de părinții și bunicii voștri. Iubiți-i, respectați-i, apărați-i! Experiența lor de viață vă este de folos. Și ei mai știu ceva foarte important: să se roage! Chiar dacă au trăit în comunismul ateist, ei Îl mai simt pe Dumnezeu. De Care și voi aveți nevoie.

Să luptăm împreună împotriva învrăjbirii. Și Dumnezeul păcii ne va binecuvânta.

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 23 aprilie 2020

Potrivit știrilor venite din Israel, s-ar părea că în acest an, Pesach, Paștele evreiesc, va fi sărbătorit într-un mod inedit și… mult dorit. E vorba de sacrificarea mielului pascal pe Muntele Templului. În întâmpinarea acestui deziderat vine cunoscutul „Deal of the Century”, Planul de pace pentru Orientul Mijlociu, propus de Donald Trump.

Acordul acesta recunoaște suveranitatea deplină a Israelului asupra locului sfânt, și stipulează: „Oamenilor de toate credințele ar trebui să li se permită să se roage pe Muntele Templului…” Condițiile politice fiind astfel favorabile, Sanhedrinul nu a întârziat să facă demersuri în acest sens, solicitând aprobările necesare.

Și dacă solicitanții au făcut această asociere între numele Donald Trump și Cirus cel Mare, împăratul persan, se pare că planurile lor merg mai departe în viitor. În timpul domniei lui Cirus evreii au fost eliberați din robia babiloniană, dar li s-a oferit și sprijin pentru zidirea celui de-al Doilea Templu.

Acum se cere acordul de a duce un altar pe Munte, pentru sacrificiu. Altarul este pregătit de anul trecut, și respectă dimensiunile biblice (9mp și 5m înălțime). Sunt pregătite, de altfel, vasele, veșmintele, vinul și untdelemnul. Ar fi prima dată de la dărâmarea celui de-al Doilea Templu (70 dH), când un altar s-ar afla pe Muntele Templului. Dar și un prim pas spre construcția celui de-al Treilea Templu.

Circumstanțele ar fi fost favorabile dacă n-ar fi… Covid 19. Ministerul Sănătății din Israel a interzis ceremoniile ocazionate de Pesach, dar membrii Sanhedrinului mai speră.

Lumea creștină nu este prea interesată de Paștele evreiesc, nici de ritualurile lor. Dar nu se poate ignora faptul că un altar pe Munte, urmat de reconstrucția Templului, sunt lucruri profețite și prefațează… sfârșitul. Care poate fi așteptat cu bucurie sau cu groază.

Așadar, ochii pe Israel, smochinul Cărții. Ceea ce se întâmplă acolo nu este doar politică. Este împlinirea profețiilor. Doamne, luminează-ne!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 9 aprilie 2020

În încercarea (grea) de a defini libertatea, nu poți să faci abstracție de libertatea de exprimare. Doar că prin ea s-a ajuns în situația că oriunde se poate spune orice despre oricine. O fi de bine? Nu prea, însă putem să și ignorăm ceea ce se spune, pentru că, oricum, „glasul măgarului nu se aude în cer”. Adică nu orice opinie contează.

E grav însă când aberații condamnabile ies dintr-o „trâmbiță” autorizată. Un organ de presă ca „The New York Times”, împuternicit cu autoritate publică. Pentru că pe paginile acestuia a apărut un articol intitulat „Drumul spre iadul coronavirusului a fost pavat de creștinii evanghelici”, semnat de scriitoarea Katherine Stewart.

Și aici este vorba de politică, autoarea fiind pornită împotriva Administrației Trump, pe care o vede incapabilă să facă față pandemiei. Dar Trump a fost susținut în campanie de creștini. Iar nucleul său de sprijin se bazează tot pe creștini. Așa că doamna Stewart dă de pământ cu acești „republicani conservatori religioși”, „inamici ai progresului și științei”.

În acest caz nu mai putem vorbi de „glasul măgarului”, pentru că articolul este găzduit de ziarul cu cea mai mare influență din câte se cunosc. Și asta este cu atât mai grav, pentru că poate avea urmări. Această incitare poate duce la represalii împotriva creștinilor.

Se pare că americanii tind să-și uite istoria. Au crescut, s-au dezvoltat ca națiune, au progresat ajungând la strălucire, pentru că s-au bazat pe valorile creștine. Și este la fel de evident că declinul a început cu tendința de a abandona aceste valori. Și dacă vor continua astfel, va urma dezastrul.

Dar nu li se poate „ierta” creștinilor faptul că vorbesc împotriva păcatului într-un oraș cu dezmăț afișat, ridicat la rang de virtute. Sau faptul că luptă împotriva avortului, într-un stat (NY) în care s-a legalizat avortul până în ultima lună de sarcină. Crimă legalizată!

Ar putea rămâne doar un titlu șocant, care să atragă cititori, dar nu va fi așa. Are grijă diavolul de asta. Oricum, „incidentul” ne amintește de sângerosul împărat roman Nero, care după ce a incendiat Roma, i-a învinovățit pe creștini, ca să-și motiveze persecuția împotriva lor.

America, ai fost campioana libertății, exemplu pentru toate națiunile, dar e vremea să revii la libertatea pe care o dă cunoașterea Adevărului. A lui Hristos.
Și pentru că El e calea, ce-i ce-L urmează nu se pot face vinovați de ceva rău.

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 2 aprilie 2020

Că suntem în plină criză creată de COVID 19, nu poate nega nimeni, indiferent de tabăra în care s-ar afla. De ce, tabere? Pentru că vin știri contradictorii, unele spunând că situația nu este atât de gravă pe cât se pare, altele mărind voit dimensiunile dezastrului.

Se spune că unele sunt lansate de Rusia și susținătorii ei, care vor să destabilizeze UE, iar celelalte… Dar, totuși, unde sunt SUA și China în această ecuație? Încâlcită treabă, ca peste tot unde este vorba de politică. Și murdară.

Se trag sfori peste capetele noastre și, oricum, nu vom ști niciodată devărul. Așadar, indiferent de gravitatea situației, un lucru e cert: virusul ucigaș face victime. Da, se moare! Și acest lucru crează panică. Pentru că oamenii nu sunt pregătiți să moară. Chiar și printre cei ce sunt convinși de viața viitoare, sunt puțini care ar putea afirma cu sinceritate: sunt pregătit să mor!

Groaza a cuprins pământul, căci oamenii s-au convins că nu-i vorba doar de un „bau-bau” jurnalistic. În toată această panică generalizată, ar părea deplasată o întrebare de genul: poate aduce ceva bun acest virus? Și, totuși, de ce să nu recunoaștem că adesea ies lucruri bune din cele mai potrivnice situații.

A circulat mult pe internet în ultimele zile relatarea unui medic din Lombardia, despre situația dramatică din spitalul unde , alături de colegii săi, lupta în prima linie pentru salvarea celor contaminați. Imaginile sunt de coșmar. În toată această grozăvie a apărut, ca o figură luminoasă, un pastor de 75 de ani, care deși știa că sfârșitul îi este aproape, îi mângâia și-i îmbărbăta pe muribunzi, citindu-le din Biblie.

Medicii, epuizați, au fost puși în situația de a-și recunoaște limitele, dar prezența acestui pastor i-a ajutat să înțeleagă că dincolo de limitele umane este atotputernicia lui Dumnezeu. Pastorul a murit, cum era de așteptat, dar a semănat Cuvântul, iar medicii, care până atunci se declaraseră atei, L-au cunoscut pe Dumnezeul mântuirii.

Au murit și câțiva dintre medici, iar cel care relatează aceste lucruri se așteaptă și el să moară. Dar frica de moarte i-a pierit odată cu necredința. Acum știe că-l așteaptă veșnicia lui Dumnezeu.

Epidemia a adus nenorocire și tragedii în familii. Și multe, multe lacrimi. Dar iată și câte un fruct nu doar comestibil ci de-a dreptul delicios. Pentru că a creat conjunctura și, așa cum știm, Cuvântul aduce rod.

Să folosim deci situația, vestind Evanghelia. Și să ne rugăm nu doar pentru protecție împotriva bolii, ci și pentru putere și îndrăzneală în a o vesti. Pentru că oamenii au nevoie, prioritar, de mântuire.
Luminează-ne, Doamne!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 19 martie 2020

Mult trâmbițata (și controversata) Lege a vaccinării a primit aviz favorabil din partea Comisiei de Sănătate din Camera Deputaților, luni, 2 martie. Încă un pas până ne va fi bătută în poartă în cel mai curat stil totalitar. Așadar, vaccinarea devine obligatorie.

Personal nu am nimic împotriva vaccinurilor, fiind și eu vaccinat, dar o lege care să impună asta, pute. Ce e cu de-a sila e viol, oricum am interpreta-o. Și având în vedere că în țară părerile sunt împărțite, ar fi fost necesare dezbateri publice.

În locul dezbaterilor, însă, am avut „dialogurile” de pe rețelele de socializare. Cu limbajul și atitudinea specifice unei peluze giuleștene când e meci în zi cu ploaie. Iar legiuitorii și-au văzut de ale lor.

De ce nu se întreabă, oare, domniile lor ce-or avea oamenii împotriva vaccinării? Pentru că nu e vorba nici de concepte filozofice, nici de dogme religioase, așa cum se insinuează. Este vorba de lipa de încredere a oamenilor atât în vaccinuri, cât și în sistemul sanitar. Da, oamenii, vaccinați de altfel, au auzit și despre experimentele cu viruși de laborator, și despre tendința de control asupra populației, dar și despre nepăsarea celor răspunzători de sănătate.

Și sunt informați, de asemeni, și despre războiul miliardelor de dolari din spatele companiilor farmaceutice. De aceea omul care s-a vaccinat atunci când vaccinul era vaccin, refuză să-și facă din copil un cobai.

Să ne amintim despre nenorocitul virus HIV, care între anii 1989-1992 a infectat ÎN SPITAL peste 13.000 de copii. Prin „înțepare” căci așa se transmite. A rămas un mister, știindu-se doar din ce a „transpirat” că e vorba de un virus din laborator. Și, evident, un experiment. Ce-o fi căutat pe la noi?

Jumătate dintre acești copii au murit. Și acum du-te matale, legiuitorule, într-o casă în care tronează portetul îndoliat al unui copil, și explică familiei că ai un experiment nou-nouț și ești în căutare de alți cobai. Poate experimentezi și sărutul cu toporul.

Cât despre încrederea în sistem, să amintim scandalul Hexi Pharma. Firma furniza dezinfectanți în peste 100 de spitale din țară, cu care avea contract. Dar pentru că în toate e vorba de bani, au diluat soluțiile, făcând „economie” de substanță activă, făcându-le, astfel, ineficiente.
Câți oameni or fi murit din cauza infecțiilor, pentru că că se folosea „apă de ploaie”? Pe cine interesează, căci produsele erau avizate de Direcția de Sănătate Publică. Și vă mirați că oamenii sunt neîncrezători?

Ar fi de dorit să aveți o preocupare sinceră pentru sănătatea publică, domnilor, dar e vizibil că este vorba doar de bani. Cum poți obliga un om să fie… sănătos? De ce v-ar crede părinții sceptici că sunteți interesați de sănătatea copiilor lor, când voi încurajați avortul, iar în spitale se moare de infecții intraspitalicești.

Potrivit noii legi, vaccinarea copiilor devine obligatorie. Părinții care refuză vaccinarea au la dispoziție un an în care sunt „consiliați”, încercându-e lămurirea lor, și dacă nici după acest termen nu sunt de acord, sunt amendați. Deci, 10.000 de lei și scapi de ceea ce n-ai dorit. Așa că până la urmă tot de bani este vorba.

Era nevoie de o lege a vaccinării? Unii spun că „da”, alții spun că „nu”. Dar este cert că e nevoie de o vaccinare a legii. Pentru sănătatea ei în adevăr și dreptate. Adică pentru vindecarea ei de corupție. Doamne, lumineză-ne Tu!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 5 martie 2020

Nu se putea să scriu ceva la rubrica ”Evenimentul săptămânii” și să ignor subiectul cel mai fierbinte al momentului: coronavirusul Covid-19. Încerc să analizez situația cu luciditate, căutând echilibrul dintre cele două extreme ale știriștilor. Unii ne îndeamnă la calm, spunându-ne că pericolul nu e nici pe departe atât de mare pe cât se spune. E merituos că încearcă să ne liniștească, dar știu că exagerează.

Așa cum exagerează și profesioniștii senzaționalului, care titrează cu litere de-o șchioapă doar știri alarmiste. Parcă le-ar face plăcere să creeze panică. Și rezultatul se vede. Oamenii se îmbrâncesc să-și facă provizii, golind rafturile magazinelor.

Deocamdată singurele măsuri de împiedicare (sau încetinire) a răspândirii virusului sunt carantina și igiena riguroasă. Care trebuie aplicate cu seriozitate, fiind vorba de viață și moarte.

Având în vedere situația creată, s-au impus și în biserici măsuri speciale de prevenire a contaminării. Astfel, Patriarhia BOR recomandă să se renunțe în această perioadă la sărutatul icoanelor în Biserică, dar și la folosirea linguriței comune pentru Împărtășanie.

Arhiepiscopia Romano-Catolică ia și ea măsuri, recomandând enoriașilor să evite aghiazmatarele și să nu dea mâna unii cu alții la Liturghie. Sunt măsuri necesare, stabilite la sfatul medicilor.

Există o astfel de preocupare în Biserică, de aceea a creat tulburare afirmația lui Andrei Caramitru că bisericile trebuie închise. Dacă ar fi fost grija sinceră pentru sănătatea semenilor, s-ar fi referit cu precădere la spații mult mai aglomerate și, deci, mult mai supuse riscului.

Dar având în vedere culoarea lui politică și dintele pe care progresiștii îl au împotriva Bisericii, graba lui de a închide bisericile se explică altfel. N-ar fi rău ca în România să fie aglomerație la Biserică, dar nu prea e. Așa că stai liniștit, domnule Caramitru, și așteaptă o altă ocazie pentru a pune lacăt.

Și încă ceva, tinere politician: Dacă bisericile ar fi într-adevăr pline, și acolo ar fi rugăciuni sincere și fierbinți, virusul le-ar evita. Fie el și… Covid-19.

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 27 februarie 2020

Scriam săptămâna trecută la această rubrică despre nou înființata Alianță Internațională pentru Libertate Religioasă. Scriam cu durerea de a nu găsi și numele României printre țările care au aderat la ea. Este nevoie de o astfel de alianță? Este nevoie de o luptă susținută pentru amintita libertate?

Răspunsul este „DA”! O spun cu certitudine, deși nu mi-aș fi dorit ca realitatea să-mi ofere argumente pentru asta. Dar mi-a oferit. Argumente dureroase. Tragedii greu de imaginat. Să aruncăm o privire spre Burkina Faso, țară saheliană din vestul Africii.

Cu câteva zile în urmă (duminică, 16 februarie), a fost atacată Biserica din satul Pansi, aflat în nordul țării, de către grupările jihadiste. Au lăsat în urma lor 24 morți și 18 răniți, luând și câțiva ostatici. Poate că cifrele le asimilăm ușor, dar să ne imaginăm ce este în spatele lor. Să ne imaginăm durerea de acolo. Strigătele, lacrimile. Răniții au fost duși la spitalele din zonă, iar morții îngropați în aceeași zi. Du-re-ros!

Acesta pare să fie cel mai recent atac, dar cu doar 6 zile înaintea acestuia, pe 10 februarie, a mai avut loc unul la Sebba, capitala provinciei. Atunci, atacatorii au intrat în casa unui pastor, răpind 7 persoane. Trei zile mai târziu, au fost găsite cadavrele a 5 dintre ele, inclusiv al pastorului.

Ce au de spus guvernanții de acolo? Dar opinia publică internațională? Asistăm, oare, neputincioși la această sângeroasă vânătoare de creștini? Pentru că ea tinde să se generalizeze, chiar dacă nu se folosesc aceleași arme peste tot. În lumea „civilizată” atacurile împotriva Bisericii sunt… ideologice. Dar fac victime.

În spatele tuturor acestor atacuri, de orice formă, stau oameni care, conștienți sau nu, fac lucrarea diavolului. Dar tot spre tabăra lui înclină și cei morți în nepăsare. Spre deoebire de cei morți ca martiri, care sunt ai lui Cristos.

Să ieșim, deci, din nepăsarea care tinde să ne cuprindă, luptând. Pe genunchi, așa cum îi stă bine creștinului. Pentru că nu știm cât ne vom mai bucura de libertatea asta fragilă. Și pentru că, da, trăim vremurile de pe urmă. Iar venirea Domnului nu va întârzia și nici nu va ține seamă de părerea scepticilor.
Doamne, îndură-Te de noi!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 20 februarie 2020

Sau, cu lacrimi despre absența ei. A libertății religioase. Ori, cel mai potrivit, despre absența noastră din Alianța Internațională pentru Libertate Religioasă. Dar cu lacrimi. Pentru că libertatea a fost visul dintotdeauna al omului, chiar dacă uneori s-a fâstâcit în a o defini.

Ar părea un subiect străin de timpul nostru, de mileniul trei. Un timp al democrației (aproape) generalizate. Al tuturor libertăților. Ar părea, doar. Pentru că persecuția religioasă există, chiar dacă nu e în atenția televiziunilor, care au alte priorități. Pentru că există suferință în numele credinței. Pentru că se moare pentru ea. Aude cineva?

Secretarul de stat al SUA, Myke Pompeo, a lansat această Alianță săptămâna trecută, la ea aderând alte 26 de țări. Ar fi fost de dorit (și de așteptat) ca România să se numere printre ele. Dar… nu!

Această poziție a țării mele mă adâncește în confuzie, nemaiștiind dacă în România este președinte Macron și premier Merkel, sau viceversa. De capitală m-am lămurit, e la Bruxelles, orașul strălucitor care pentru a primi temenelele supușilor, le frânge coloana. Celor cu care-i merge, evident. Și cu România îi merge.

Potrivit directivelor de la „centru”, politicienii noștri înțeleg democrația doar prin prisma corectitudinii politice și a drepturilor unor minorități cu manifestări ciudate, care vor să smintească normalitatea. În rest, trăiască alegătorii! Ne mai asmut pe unii împotriva altora, periodic, arătându-ne culorile de pe tricou.

Se pare că nici îndemnul repetat al Imnului nu mai dă deșteptarea în țara asta. Nu vreau să mă las cuprins de silă, pentru că asta ar deveni o formă a acceptării. Prefer să sufăr, să plâng, pentru că asta înviorează. Și poate reușesc să transmit această înviorare.

România, ești de nerecunoscut în dezastrul economic cu care te înfățișezi, dar salvează-ți măcar spiritualitatea. Și arată interesul meritat credinței. Și apărării ei. Întoarce-te la Dumnezeu, care dă înțelepciune la cerere. Așa e scris! Și ai mare nevoie, pentru a lua decizii. Deșteaptă-te, România!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 13 februarie 2020