La moara lui Felix

Suntem în plină pandemie de COVID-19, iar lupta cu virusul ucigaș este acerbă. Indiferent dacă folosim statistici reale sau politizate, un lucru este cert: se suferă și… se moare! Iar soluțiile găsite nu pare să-și dovedească eficiența. Dar, luptăm.

  Este firesc ca în această situație să se remarce, în fruntea luptei, Ministerul Sănătății. Căutând soluții și inițiind campanii de informare. Dar, ar fi de preferat ca aceste campanii să nu aibă tentă ideologică. Fie ea și marxistă. Se pare, însă, că această culoare politică nu poate să-și ascundă hidoșenia nici măcar în fața suferinței.

 Astfel, într-un afiș pentru promovarea vaccinării, se folosește imaginea stilizată a Catedralei Mitropolitane din Timișoara, fără… cruci.( Mutilări grafice similare a mai suferit lăcașul de cult în 2017 și 2020, în contexte diferite.)

 Stilizarea imaginii unei ctedrale ar putea merge atât de departe, încât să rămână numai crucea. Dar nicidecum nu poate fi reprezentată fără ea. Iar ca să nu înțelegi acest lucru trebuie să fii ori lipsit de minte, ori rău intenționat. Iar tovarășii care au declarat război credinței creștine nu sunt lipsiți de minte.

 Umbra neagră a marxismului se întinde peste Europa „creștină”, cu manifestări inspirate de China comunistă. Este ciudat, însă, că deși a declara război religiei într-o țară creștină înseamnă să-ți bați cuie în talpă, tovarășii rămân în picioare. Cine-i susține? Poate că și nepăsarea maselor le este de folos.

 Ar fi de așteptat ca în fața suferinței să strângem rândurile, dovedind solidaritate. Arătând dragoste. Am putea, da, să ne rugăm împreună. Dar a folosi o campanie a Ministerului Sănătății în scop ideologic, este diabolic. Mai ales că este vorba de o ideologie extrem de toxică.

 Simbolurile creștine nu sunt vitale. Mântuitoare este credința. Dar lupta împotriva acestor simboluri este un început. Unul dureros, prevestitor de rele. Iar acest caz ne dovedește că reușesc să se insinueze peste tot.

  Arhiepiscopia Timișoarei a luat atitudine, cerând Ministerului Sănătății să-și revizuiască afișele, și s-a putut. Dar de ce era nevoie de asta? Ignorând astfel de atacuri, ne vom trezi într-o bună zi că în biserică se predică marxismul.

 Ar fi de dorit ca cei de la Sănătate să se ocupe de sănătate. Dimensiunea spirituală a vieții nu este pe lista lor de sarcini. Iar noi să veghem, întărindu-ne în credință. Doamne ajută!

Simion Felix Marțian

Este puțin probabil ca tinerii să știe prea multe lucruri despre activista Angela Davis. Poate doar dacă sunt interesați de istoria comunismului. Este bine, deci, să ne amintim câteva lucru despre ea. A fost o militantă marxistă, lideră a Partidului Comunist din SUA. Printre premiile primite, la loc de cinste este Premiul Lenin pentru Pace, oferit de Uniunea Sovietică.

  Cu o astfel de biografie, este surprinzător faptul că a fost sărbătorită într-un mod deosebit într-o școală din Philadelphia, Pennsylvania. Și totuși, potrivit relatării DailyWire, un astfel de eveniment a avut loc.

  Astfel, elevilor de clasa a V-a li s-a impus celebrarea „Black Communism”, după ce în prealabil au fost siliți să participe la un program de studii sociale, având-o ca personaj central pe Angela Davis. Programul s-a încheiat cu simularea unui miting de tip Black Power, în care se cerea eliberarea activistei, care a fost într-adevăr arestată în 1970, suspectă de complicitate la răpire și crimă, dar eliberată în 1972.

 În timpul „mitingului”, copii au purtat pancarte cu mesajele: „Black Power“, „Închideți-l pe Trump“, „Eliberați-o pe Angela“ și „Black Power Matters“. Nu e de mirare, din moment ce picturile murale din școală reprezintă militanți comuniști.

 Politizarea învățământului pare să ia avânt în SUA, dar într-o singură direcție. Iar culoarea preferată pare să fie… roșu. Este explicabil, cu un președinte filochinez care le suflă în pânze, și Big Tech netezindu-le drumul.

  Poate americanii nu sesizează pericolul, așa cum îl vedem noi, cei „fripți” de comunism. De interdicții. Dar și de lucruri impuse. Oare, nu văd că democrația agonizează?

  Ce-am mai putea spune în fața acestor amenințări tot mai puțin voalate? Doar: Oameni buni, lăsați-ne măcar libertatea de a ne ruga pentru voi!

 Doamne, ai milă!

Simion Felix Marțian

Neunkirchen, 25 februarie 2021

 Libertatea de credință a fost un vis frumos. Un vis pe care l-au văzut împlinindu-se cei care au trăit anii democrației reale. Noi am atins acest vis doar tangențial, căci am ajuns în democrație la ora închiderii. Dar îmi amintesc de entuziasmul general de la sfârșitul lui 89, când românii îngenuncheau rugându-se în stradă. Mulțumind lui Dumnezeu că se pot ruga în libertate.

 Bucuria ne-a fost de scurtă durată, căci noul marxism urmărește același scop: să ne bage pumnul în gură! Chiar dacă metodele lor sunt mai subtile (corectitudine politică, discursul urii, teoria ideologică a genului, etc) direcția este aceeași. Adică orientată împotriva lui Dumnezeu și a celor ce I se închină.

 Și iată cum în Europa… creștină, seculariștii exaltați consideră creștinii ca fiind o problemă. Ministrul de interne al Franței, Gerald Darmanin, declara zilele trecute într-un interviu că „Evanghelicii sunt o problemă foarte importantă”. Este vorba de același ministru care cu o zi înainte spunea la radio France Inter: „Nu putem să stăm de vorbă cu oameni care refuză să scrie pe hârtie că legea Republicii este superioară legii lui Dumnezeu”. Serios, boierule? Matale n-ai auzit că cel căruia îi slujești a fost învins de Cristos?

 Acestea sunt câteva dintre măsurile împotriva credinței luate în muribunda democrație europenă. Să privim, însă, la măsuri comuniste „tradiționale”. Fără masca de onorabilitate a rudelor lor din noul marxism. Și aflăm, astfel, că tovarășii chinezi interzic mersul la biserică tinerilor sub 18 ani.

  Peste tot în lume sunt locuri, lucruri sau activități interzise minorilor. Și acest lucru se face pentru a-i proteja. Pentru a-i feri de ceva ce le-ar putea dăuna. Dar… mersul la biserică? Adică acolo unde sunt învățați să iubească și să trăiască în pace.

 Ar putea să pară ciudat că în zone diferite, sisteme politice diferite par să-și de mâna, unindu-și forțele, pentru a lupta împotriva credinței. Ar putea părea, dar nu e. Pentru că vremurile acestea sunt profețite, iar lupta se va intensifica. Ar putea părea, de asemenea, ciudat că ceea ce avem de făcut este să ne rugăm pentru ei. Pentru cei care luptă împotriva credinței. Pentru a primi și ei lumină.

  Și pentru că Biserica lui Cristos va fi, așa cum este scris, biruitoare, nu ne rămâne decât să strângem rândurile.

 „Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă!” (Psalmii, 118:25)

Simion Felix Marțian

Neunkirchen, 11 februarie 2021