Sonetul dimineții din amurg


Cuprins de ani ca de-o perfidă mreajă,
Îmi smulg secundele înfipte-n trup,
Dorind blestemul timpului să-l rup,
Sedus de veșnicie ca de-o vrajă.
 
Aș vrea să mai adaug un calup
La timpul ce se strânge ca o coajă,
Dar simt cum bucuria se degajă
Din sentimente noi, care erup,
 
Când văd venind spre mine, de la Cruce,
Un râu cu valuri ce-n iubire curg
Și cheia veșniciei îmi aduce.

 
Acum, prin timpul înghețat mă scurg
Și, stând lângă Acel ce mă conduce,
Mi-e dimineață-al trecerii amurg.
 
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 12 februarie 2021

 

Creștinismul la… +18

 Libertatea de credință a fost un vis frumos. Un vis pe care l-au văzut împlinindu-se cei care au trăit anii democrației reale. Noi am atins acest vis doar tangențial, căci am ajuns în democrație la ora închiderii. Dar îmi amintesc de entuziasmul general de la sfârșitul lui 89, când românii îngenuncheau rugându-se în stradă. Mulțumind lui Dumnezeu că se pot ruga în libertate.

 Bucuria ne-a fost de scurtă durată, căci noul marxism urmărește același scop: să ne bage pumnul în gură! Chiar dacă metodele lor sunt mai subtile (corectitudine politică, discursul urii, teoria ideologică a genului, etc) direcția este aceeași. Adică orientată împotriva lui Dumnezeu și a celor ce I se închină.

 Și iată cum în Europa… creștină, seculariștii exaltați consideră creștinii ca fiind o problemă. Ministrul de interne al Franței, Gerald Darmanin, declara zilele trecute într-un interviu că „Evanghelicii sunt o problemă foarte importantă”. Este vorba de același ministru care cu o zi înainte spunea la radio France Inter: „Nu putem să stăm de vorbă cu oameni care refuză să scrie pe hârtie că legea Republicii este superioară legii lui Dumnezeu”. Serios, boierule? Matale n-ai auzit că cel căruia îi slujești a fost învins de Cristos?

 Acestea sunt câteva dintre măsurile împotriva credinței luate în muribunda democrație europenă. Să privim, însă, la măsuri comuniste „tradiționale”. Fără masca de onorabilitate a rudelor lor din noul marxism. Și aflăm, astfel, că tovarășii chinezi interzic mersul la biserică tinerilor sub 18 ani.

  Peste tot în lume sunt locuri, lucruri sau activități interzise minorilor. Și acest lucru se face pentru a-i proteja. Pentru a-i feri de ceva ce le-ar putea dăuna. Dar… mersul la biserică? Adică acolo unde sunt învățați să iubească și să trăiască în pace.

 Ar putea să pară ciudat că în zone diferite, sisteme politice diferite par să-și de mâna, unindu-și forțele, pentru a lupta împotriva credinței. Ar putea părea, dar nu e. Pentru că vremurile acestea sunt profețite, iar lupta se va intensifica. Ar putea părea, de asemenea, ciudat că ceea ce avem de făcut este să ne rugăm pentru ei. Pentru cei care luptă împotriva credinței. Pentru a primi și ei lumină.

  Și pentru că Biserica lui Cristos va fi, așa cum este scris, biruitoare, nu ne rămâne decât să strângem rândurile.

 „Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă!” (Psalmii, 118:25)

 

Simion Felix Marțian

Neunkirchen, 11 februarie 2021

Spre liman


E-aici, și toate simțurile treze
Tresar încinse, ca la un semnal;
Primejdia e-n fiecare val
Ce vrea, mugind din hău, să-nfricoșeze.
 
Parcă s-a frânt, căzând pe noi, tăria
Cu nori de smoală grei și fioroși,
Ce scriu cu foc și țipăt de-albatroși
Pe-acest întins clocotitor urgia.
 
Mai e și bezna mirosind a moarte
Și-n barcă suntem, Doamne,- așa de mici…
Vrem să simțim că și Tu ești aici
Și că limanul nu-i așa departe.

 
Tu poți să poruncești oricând furtunii
Și-oceanul ne-ar surâde luminos,
Sau poți să ne-ntărești, neîndoios,
Să trecem de pericolul genunii.
***
Sub norii negri ai apostaziei,
A merge spre liman e tot mai greu,
Însă la cârma bărcii-i Dumnezeu
Și se zărește poarta veșniciei!
 
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 7 februarie 2021

Sonetul vaccinului de cord


Ne mor surâsuri sufocate-n mască,
Dar și cinismul prins în rânjet moare;
Suntem doar ochi, priviri iscoditoare
Ce doar scanează-n loc să înflorească.
 
Murim carantinați de-nsingurare,
Având zăbrele-n sufletul de iască,
Și-n hăul neiubirii, ce se cască,
Se cade ca-ntr-un vortex de uitare.
 
De molima ce bântuie, Părinte,
Ne vei scăpa, ca de oricare boală,
Dar vrem să clocotim, iubind fierbinte.

 
De-aceea te rugăm azi, cu sfială,
Să cauți printre leacurile-Ți sfinte
Vaccin pentru… a inimii răceală!
 
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 5 februarie 2021

Democrație, sex și bombe

Cu toate glumele care s-au făcut pe seama derapajelor de memorie ale lui Joe Biden, iată că noul președinte al SUA nu a uitat de promisiunile făcute în campania electorală. Așa se face că în PRIMA sa zi de mandat a semnat un ordin executiv împotriva discriminării persoanelor din comunitatea leghebetetc.

  Așa s-a rezolvat marea problemă a Americii contemporane: toaletele! Potrivit noului ordin, copiii care, fie confuzați de teoria genului, fie după o porție de iarbă, își uită sexul biologic, să meargă la care toaletă vor. Băieți, aveți liber de la tătuca Biden să intrați în toaletă la fete. Și la dușuri. Iar dacă vă este prea greu să vă antrenați în echipa băieților, puteți juca în echipa fetelor. Pentru că – nu-i așa? – genul este fluid.

 Acestea erau angajamentele tovarășului Biden față de amintita colectivitate. Minoritate care se vrea „mai egală” decât toate celelalte segmente ale societății. Au obținut, prin activiști (toxico)energici, drepturi și libertăți. Dar vor mai mult. Vor să impună lumii întregi să cânte în gama lor.

  Așa se explică atacul cu bombă de sâmbătă, de la Biserica Baptistă First Works din El Monte, California. Pastorul Bruce Mejia a depus încă de la începutul lunii un raport la poliție privind o amenințare în acest sens. Care s-a materializat acum.

 Motivul? Învățătura Bisericii privitoare la căsătoria persoanelor de același sex nu le este favorabilă acestora. Adică este una biblică, așa cum ar trebui să fie în TOATE bisericile creștine. Se aude și la Vatican?  De altfel, biserica aceasta era încă din 2019 pe lista neagră a organizației de extremă stângă Southern Poverty Law Center. Așadar, ori le spui ce le place, ori… bomba. Aceasta este noua „democrație”.

 În America mijesc zorii noului marxism, iar când se va împleti cu cel european… adio libertate! Cândva fugeam din Est spre libertatea Occidentului. Acum, când și aici democrația apune, mă întreb: încotro?  Și cu umor amar îmi răspund: China sau Coreea de Nord.

 Ne rămâne, însă, libertatea generată de cunoașterea Adevărului. Adică a lui Cristos.  Doamne ajută!

 

Simion Felix Marțian

Neunkirchen, 28 ianuarie 2021

Sonetul gândului rostit


În straturi de tăcere, pe alei,
Semințele de gânduri germinează,
Și-n soare îmbăiate la amiază
Vor da rostirii, răsărind, idei.
 
Ieși-vor flori care înmiresmează
Și-n calde irizări vor da scântei?
Sau vor avea otravă-n lăstărei,
Purtând miasme care… deranjează?

 
Cu gândurile puse la-ncolțit,
Dorind să dau doar flori mirositoare,
Îi cer la Grădinar, adânc smerit:
 
Dă-mi Tu semințe, apoi ploi și soare,
Ca în lăstarii de cuvânt rostit
Să duc iubirea Ta nepieritoare!
 
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 9 ianuarie 2021

Sonetul începutului de an


Cu visuri îndesate-n geamantan,
Privesc la căi ce-n față se-ntretaie,
Și-a semn de întrebare se îndoaie
Proiectul meu de început de an.
 
Confuzii dau lăstari, ca după ploaie,
Și temerile înfloresc spontan,
Căci n-am pentru pericole vreun plan,
Nici harta drumurilor pe vreo foaie.
 

Îmi reazem gândurile, ca de-un zid,
De sfintele promisiuni divine,
Și alte perspective se deschid.
 
Căci, Doamne, câtă vreme ești cu mine,
Sunt și asigurat de-un scut solid,
Am și un ghid desăvârșit în Tine!
 
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 2 ianuarie 2021

 
 

De ziua mea (1 ianuarie)


Se-agită calendare pe pereţi
Când anii schimbă-n miez de noapte garda,
Afară gerul  îşi ascute barda
Şi-omătul ţipă galben în sticleţi.
 
Mai stăruie miros de cozonac
Şi cetina mai dăinuie prin case,
Dar parcă şi-a-nceput de drum miroase,
A visuri noi luate în rucsac.

 
Sunt iar la start, c-un an mai… împlinit,
Dar mai întinerit prin idealuri,
Şi-s gata-iată!-să m-arunc în valuri
Mânat de un elan nebănuit.
 
Pornesc entuziast pe drumul meu,
Dozându-mi optimismul pentru cursă,
Dar tot curajul meu are o sursă:
Pe drumul vieţii merg cu Dumnezeu!
 
Simion Felix Marţian

 

Urări de Anul Nou


A mai trecut un an prin calendare
Dar şi prin viaţa noastră a trecut
Cu clipe dulci şi uneori amare,
Dar nu ne-ngrijorează anul care
Vine cu vălul de necunoscut,
 
Căci Dumnezeu a fost dintotdeauna
La cârma bărcii şi va fi mereu,
Chiar dacă valurile bat întruna.
Cum să mă sperie, atunci, furtuna
Când Cel ce e la cârmă-i Tatăl meu?
 
Nu ştim ce-aduce anul care vine
Dar optimismul mi-e- mpletit în crez
Căci Domnul este  stâncă şi tărie,
De-aceea-n mâna Lui, cu bucurie,
Iubindu-vă, acum vă-ncredinţez.
 
La El cămările sunt veşnic pline
Din care toarnă binecuvântări,
La El găsim alin pentru suspine,
Şi-n zbuciumul care adesea vine,
Răspuns la nerostite întrebări.

 
La El e pace şi iubire sfântă,
La El e vindecare în dureri,
La El e bucuria care cântă,
Şi tot ce Dumnezeu binecuvântă
Va odrasli spre ceruri mângâieri.
 
Sunt multe, multe, sunt nenumărate…
Cerul e plin de binecuvântări
Şi pentru voi eu le doresc pe toate,
Din mâna Celui care vrea şi poate,
Într-un an nou pavat cu îndurări.
 
Simion Felix Marțian

Magii, semnele și actualitatea

Au rămas pentru noi personaje învăluite în mister, pentru că evanghelistul Matei nu a insistat pe amănunte. Erau magi și asta avea legătură cu preocuparea lor pentru pătrunderea tainelor stelelor. Să fi fost preoți? Sau împărați? Vechile tradiții îi plasează când pe o poziție când pe alta.

Rămânând însă la ceea ce știm cu certitudine, putem spune că înțelegeau mersul astrelor și semnificația semnelor care se arătau. Citeau în stele ca în gazeta de dimineață, cu deosebirea că stelele, neavând nevoie de creșterea tirajului, nu mințeau.

Dumnezeul lui Israel nu încuraja cititul în stele. Ba dimpotrivă. El vorbea poporului Său prin proroci. Dar magii nu-L cunoșteau pe Dumnezeu. Nu încă.

Nici numărul magilor nu-l știm. Tradiția vorbește de trei, pornind de la numărul darurilor: aur, tămâie și smirnă. Dar nici acest amănunt lipsă nu are importanță. Important este că au înțeles și au ajuns acolo unde a trebuit să ajungă. Și, mai ales, să se închine.

La celălalt pol al cunoașterii erau păstorii. Ei își ridicau ochii spre boltă doar să vadă dacă nu vine ploaia. Semnele astrelor nu era treaba lor. Ei aveau îndeletniciri mult mai practice: să asigure semenilor hrană și îmbrăcăminte. Vitale.

Dar Vestea bună era și pentru ei, așa că Dumnezeu a ales să le vorbească printr-un înger. Și chiar dacă s-au înfricoșat, au înțeles mesajul.

Mesia trebuia să vină în lume, potrivit profețiilor, și semnele confirmau împlinirea acestora. Alte profeții vorbesc despre revenirea Fiului lui Dumnezeu, și împlinirea lor este precedată de semne. Și acestea profețite. Cu claritate. Și atât de vizibile astăzi.

Dacă sărbătoarea Nașterii înseamnă pentru noi doar înfrumusețarea cu detalii colorate a istoriei magilor, n-am înțeles nimic. Noi trebuie să ne concentrăm asupra semnelor vremii noastre. Sunt vizibile și grăitoare.

Revenirea Fiului lui Dumnezeu nu mai înseamnă o întâlnire la iesle. Sau acasă. De data asta are o altă dimensiune. Și pentru întâlnirea aceast trebuie să ne pregătim. Semnele actuale nu sunt pentru magi. Sunt pentru toată lumea.

Așadar, atenție la semne. Domnul nostru vine.

Simion Felix Marțian