La moara lui Felix

N-am acordat niciodată prea mare atenție știrilor sportive, domeniu care nu intră în sfera preocupărilor mele, dar de această dată am fost adânc tulburat. Și asta pentru că o echipă de arbitri români se află în centrul unui scandal internațional, pe motiv de… rasism! Deh, corectitudinea politică.

 Totul s-a petrecut marți la Paris, într-un meci în care PSG juca împotriva echipei Istanbul Basaksehir. Echipa din Turcia are ca antrenor secund pe camerunezul Pierre Webo. De… culoare, deci. Și pentru că acesta se agita nepermis de mult, arbitrul de rezervă Sebastian Colțescu i-a sugerat arbitrului central să ia măsuri. Să-l potolească pe „ăla negru”.

  Expresia a declanșat explozia: rasism! Practic, nu i s-a adresat nimeni lui Webo, fiind un dialog între arbitri, în limba română. Dar meciul s-a oprit și jucătorii au ieșit de pe teren. Acesta a fost începutul, căci adevăratul scandal a urmat în presa internațională. Nu-l vor împușca pe Colțescu, asta e sigur, dar scandalul a devenit unul diplomatic. Și totul pentru un cuvânt… nepotrivit.

 Reacțiile au fost, evident, disproporționate. Pentru că expresia incriminată, chiar condamnabilă, a fost folosită pe terenul de fotbal, nu în cabinetul vreunui premier. Și totuși, Erdogan, președintele Turciei, tună și fulgeră împotriva acestui… act rasist.

  Atitudinea oficialilor nu este decât o plecăciune înaintea corectitudinii politice. Aceasta n-ar fi monstruoasă, din punct de vedere teoretic. Pentru că e bine să știm că trebuie să arătăm respect celor care sunt, cred sau se comportă altfel decât noi. Dar aceasta ține de educație și bun simț. Când, însă, se fac reglementări legislative în această direcție, legea va fi folosită abuziv.

 Iar ceea ce ar trebui să ducă la un climat de pace și bună înțelegere, are exact efectul contrar. Pentru că majoritarul va reacționa atunci când minoritarul este  discriminat pozitiv, printr-o atenție exagerată, iar el este pus la zid. Ziariștii țipă pentru că e un subiect la modă. Iar politicienii la fel. Dar părerea celor mulți nu contează?

  Aceeași corectitudine politică ne cere să renunțăm la însemnele creștine, pentru a nu-i ofensa pe islamiști. Care deocamdată sunt minoritari în Europa. Iar sărbătorile creștine să le numim oricum, dar fără vreo trimitere la semnificația lor. Până le vor interzice.

  Și dacă o vorbă aruncată pe terenul de fotbal a declanșat un astfel de scandal, ce va fi când cineva îi va spune „femeie” unei… femei care, potrivit genului fluid, (adică după câteva șprițuri) tocmai se simte bărbat?

 Nu, corectitudinea politică nu este ceea ce vrea să pară. Este un instrument de control și constrângere. Fără nicio treabă cu democrația.

Simion Felix Marțian