Sonet optimist

În seva vremii bat, dar și în sânge,

Bătrâne orologii a târziu;

Vieții profeții se circumscriu

Și cercul în prezis apus se strânge.

 

O cumpănă, ce pare un pariu

Cu timpul care-n sine se restrânge,

Dă clipelor alt sens, ce se răsfrânge

Tentacular pe tot ce este viu.

 

Final sau început? Nu-i un mister,

Căci e destul de luminos hotarul

Dintre etern și traiul efemer.

 

Crezând, vedem cum se revarsă harul

Și cum ne cheamă către El, din cer,

Cel ce-a urcat cu noi în gând Calvarul.

 

Simion Felix Marțian

Vulcan, 18 septembrie 2026

Lasă un comentariu