Pe prunduri, lângă susurul de ape,
Aș vrea topit în rugă să mă scurg,
Când la taifas stau sălcii în amurg
Și Tu ești, Doamne, parcă mai aproape.
Pe vârf de munte lângă steiul murg,
Cu zările-atârnându-mi greu de pleoape,
Să simt cum veșnicii vin să m-adape
Când peste cleanț și peste mine curg.
Dar Tu ești pretutindeni lângă mine,
Și-n căutări degeaba mă consum,
Căci ușa Ta-i deschisă-oricând, știu bine.
De-aceea, pe al îndurării drum,
Doresc, findu-mi tare dor de Tine,
Să stăm de vorbă, Tată,-aici, acum.
Simion Felix Marțian
Vulcan, 1 octombrie 2026
