Ușorul ușii poartă-adânc crestat, Ca un răboj de-aducere aminte, Urme de prunc prin vreme aburcat Pe brațe și pe umeri de părinte.
Cu fiecare a crescut și-un vis Până la pragul cel de sus și... peste, Căci aripile-atunci li s-au deschis Și-n tocul ușii au rămas doar creste.
Ne-am bucurat de fiecare semn Și-am fi împins în sus de ei, să crească, Dar timpul a zburat și azi în lemn Doar amintirea poate să vorbească.
O lacrimă se scurge pe ușor, Căci doare până-n oase neputința De-ai ocroti mereu în drumul lor, Dar mai avem iubirea și credința.
Și lângă tocul ușii, în genunchi, Cu capul până la vreo crestătură, Trimitem rugăciunea din rărunchi Spre Cel ce ne-a iubit fără măsură.
Părinte bun, avem copii plecați Și-am vrea să-i știm în fiecare clipă De mâna Ta divină protejați, Purtați pe-a sfintei îndurări aripă.
Ți-am mulțumit atunci când ni i-ai dat Și când le-ai fost... soluție-n probleme, Ascultă-ne și-acum, când ești chemat Lângă ușorii scrijeliți prin vreme.
