E negru fâlfâitul și e rece,
Din aripa cu pene de asfalt,
E beznă și în clonțul de bazalt,
Dar gheara-ntunecată le întrece.
O simți luându-ți cordul cu asalt
Și, până să-nțelegi ce se petrece,
Sunt gata gândurile să se-nece
Sub valul disperării, greu, înalt.
Beznatica făptură face pui,
Și grijile-ar putea să ne sufoce
Sub gheara ce se-nfige ca un cui.
Dar, luminoasă, se distige-o voce:
Lăsați-I astăzi toată grija... Lui!
Unde-au rămas durerile atroce?
Simion Felix Marțian
Siegen, 24 noiembrie, 2023
Părea scenariu scris cu zbor candid
Pe coli de cer cu litere de soare,
Iar scena, o eternă sărbătoare,
Avea decor din sentiment torid.
Netimpul alb eterniza izvoare
Din dragostea curgând ca un fluid,
Țesând apoi, din curcubeu solid,
Aripi de zbor și flori nemuritoare.
Cu pumnii strânși m-am agățat de vis,
Strigând din răsputeri: Unde-i, Părinte,
Acest loc minunat, de nedescris?
Răspunsul a venit pe unde sfinte:
E pe pământ, iubirii circumscris,
Iar dragostea e-n voi. Și în cuvinte.
Simion Felix Marțian
Coboară toamna storul peste gruie,
Dând negurilor frâu pocnind din bici,
Iar zilelor, din ce în ce mai mici,
Le-aprinde-n poală candela-gutuie.
Spre pomii suri cu palide tunici
Suntem atrași de candela gălbuie,
Dar și de-aroma ce spre ceruri suie
Ca din altarul unei bazilici.
Și-n miezul plin al parfumatei toamne,
Se-aprinde gândul luminos în mine:
Tu mai chemat să port mireasmă, Doamne!
Nu mă lăsa, însă, Te rog, Divine,
Să port miresme ce să mă condamne,
Ci viața mea s-aibă miros de... Tine!
Simion Felix Marțian
Siegen, 10 noiembrie, 2023
Când liniștea se-nchide, topindu-se în sfere,
Doar vântul mai aleargă eliberat de frâu
Și-și susură povestea prin spicele de grâu,
Dând macilor sărutul cu blânda-i adiere.
În susur cântă-n vale și undele din râu
Torcând ușor din caier fuior de netăcere,
Și-n salcie e murmur când trece-o adiere
Și-i pune cânt în frunze și-n fluierul din brâu.
Această melodie ce n-are-n timp răgaz
Aș vrea s-o simt în mine ca o-nchinare vie,
O curgere de cântec, de psalmi fără zăgaz.
De-aceea, Doamne, lasă ca Duhul să adie
Și inima-mi, cu frunza și undele din iaz,
Să murmure-ncontinuu: Divine, slavă Ție!
Simion Felix Marțian
Pe-al toamnei portativ cald, arămiu,
Stau note de... ciorchini, îmbietoare,
Dând largi acorduri simfoniei care
Vibrează viu sub cerul siniliu.
Aceste boabe înmuiate-n soare
Ideii de-a rodi se circumscriu,
Și-n palma anotimpului târziu
Revarsă gust, miresme și culoare.
Vierul vede-n mine o mlădiță
Și-așteaptă ca în viață să rodesc,
Purtând aromă-n fiece bobiță.
Așa că, peste toate, îmi doresc
Să fiu o mladă ce rămâne-n Viță,
Luându-și seva din izvor ceresc!
Simion Felix Marțian
Siegen, 27 octombrie, 2023
Mi-e plină călimara de idei
Vibrând în fiecare picătură,
Cerneala-ar aflui peste bordură
Cu forța de-a crea-n esența ei.
Și am putea, pe-a filei țesătură,
Să facem lumi, cioplindu-le în stei,
Și soarelui să-i punem clopoței,
Brodând în fantezii fără măsură.
Dar o strunesc și simt că se-nfioră
Când îi aleg un drum spre infinit,
Iar rugăciunea mea spre ceruri zboară:
Părinte bun, Te rog acum, smerit,
Fă Tu ca eu și-umila-mi călimară
Să curgem într-un psalm fără sfârșit!
Simion Felix Marțian
Siegen, 20 octombrie, 2023
Cu pleoapa ridicată a candoare
Și brațele deschise către zări,
Fereastra poartă-n ochiul ei chemări
Și-aduce-n casă razele de soare.
Dar ea-i deschisă și spre depărtări
Și, cu larghețea ei cuprinzătoare,
Ne duce pe cărări strălucitoare,
Ne poartă în mirifice sondări.
Se lasă, Doamne, bezna peste lume
Sub storul greu de-atâta cazier,
Și zările n-au nici contur nici nume.
Speranțele fără lumină pier,
De-aceea, spre trezirea vechii hume,
Fă-ne ferestre spre și dinspre cer.
Simion Felix Marțian
Siegen, 13 octombrie, 2023
În largul vieții, ca în larg de gând,
M-avânt vâslind prin ceața de confuzii,
Și-n barca peticită cu iluzii
Dau aripi viselor ce vin la rând.
Însă curajul meu cere perfuzii
Și eroismul se înmoaie când
Se sparg de el talazuri spumegând,
Iar eu îmi trec în buletin... contuzii.
Se-nalță valurile către cer,
Purtându-mi disperarea-n clipe grele,
Dar aducându-mi un îndemn: să sper!
Am înțeles că pot umbla pe ele
Numai crezând, și-am început să cer:
„Ajută, Doamne, necredinței mele!”
Simion Felix Marțian
Siegen, 6 octombrie, 2023
La moara lui Felix 