Sonet euharistic

Din miezul clipei dată-n putrezire
M-ai smuls cu funii albe de iertare
Și, țintuit cu binecuvântare,
M-ai răstignit pe brațe de iubire.

De-acolo văd cu ochi de cer și soare
Cum timpul, într-o vie afluire,
Se varsă-n marea fără... mărginire,
Oceanul veșniciei de splendoare.

Și dacă vremea încă mă mai leagă
Și, ticăind, pendule-mi scriu destinul,
Eu simt cum veșnicia se încheagă,

Căci curge-n mine ca un râu seninul
Prin inima care iubind se roagă,
Când eu ating și pâinea Ta și vinul.

Simion Felix Marțian

Sonetul punților

Mă țin de coama frazei când pe valuri
Îmi scriu incandescentul manifest,
Strigând spre nord și sud, spre est și vest
Spre cei ce se sfidează de pe maluri.

De ce nu-s punți? – mi-e țipătul funest,
Când am putea, cu-aceleași idealuri,
Să împletim sub ale zilei voaluri
Un pod din „noi” spre „voi” în mod onest.

Din cer ne-ai dat, Părinte,-un râu divin
Cu undele cunoașterii de Tine,
Dar fără punți mai mult ne învrăjbim.

Din mal în mal, pe apele-i senine,
Un pod ne-ar trebui, către sublim,
Făcut din setea de celest și bine.

Simion Felix Marțian
Siegen, 8 februarie, 2022

Sonet cu… iar

Ne bate primăvara iar la poartă,
Deși purtăm nămeții pe samar,
Și plugul va întoarce brazda iar,
Să nască începuturi glia spartă.

Vom da iar clipele de vis cu var,
Ca primenire de-nceput de soartă,
Apoi vom trage brazde noi pe hartă
Punând semințe de avânt stelar.

Dar dacă mai avem acest... „din nou”
Ca altui ciclu să îi punem nimburi,
Să mulțumim pentru acest cadou.

Căci Dumnezeu, de dincolo de timpuri,
Reface-al vieții noastre vast tablou
Când iar și iar mai pune anotimpuri.

Simion Felix Marțian
Siegen, 1 februarie, 2024

Sonetul buciumului


Mă simt spirală grea din coji de tei
Și spre a buciuma aud îndemnul;
În mine încă mai zvâcnește lemnul
Cu-aroma florii și cu mierea ei.

Proptit de munți, vreau să urmez consemnul
De-a sparge cu ecouri grave stei,
Printr-o chemare care-n urma ei
Să lase peste lume untdelemnul.

Mi-e, însă, glasul slab, ba uneori
Tăcerea-și face cuib la mine-n coajă
Și-această ne-mplinire-mi dă fiori.

Dar, Doamne, dacă Tu m-ai pus de strajă,
Dă-mi tunete în glas, cum sunt în nori,
Și rupe Tu a nerostirii mreajă.

Simion Felix Marțian
Siegen, 24 ianuarie, 2024

Sonetul gândului curat

În smoching, Doamne, gândul mi se-mbracă,
Având, pentru-acest drum spre Adevăr,
Candoare ca a florilor de măr
Când mugurii-n lumină se dezghioacă.

Am vrut de întuneric să-l dezbăr
Și-n jur am sfâșiat pâcla opacă,
Căci, Doamne, vreau ca gândul meu să-Ți placă
Văzând că e cu beznele-n răspăr.

Cu o dorință îl trimit la Tine
(Și n-aș vrea să mă crezi un sacrileg)
Să Îți sărute mâna... ce mă ține!

Să Te atingă gândul, îl deleg,
Și-apoi să simt adânc în duh, Divine,
Că pot cu el cuprinde Ceru´ntreg!

Simion Felix Marțian

Siegen, 12 ianuarie, 2024

Sonetul Botezului divin

Curgea Iordanul ducând cer pe unde
Și-un imn purta în fiecare val;
Părea un baptister din mal în mal
Udând profetul cu rostiri fecunde.

Uimiri se despleteau înspre aval
Când a pășit, printre tăceri rotunde,
Hristosul pregătit să se scufunde,
Un fapt, pentru Ioan, paradoxal.

Columba-și scutura de soare puful
Când Duhul peste Domnul a venit,
Și-un glas din cer a străbătut văzduhul:

„Acesta-i Fiul Meu cel preaiubit!”
Un glas și astăzi răcorind zăduful
Cu un ecou etern: iubit... iubit...

Simion Felix Marțian
Siegen, 5 ianuarie 2024

Sonet cu păstori

Tentacule de umbre strâng ușor
Câmpia-n strai de borangic de lună,
Unde păstorii turmele-și adună
Veghind proptiți de importanța lor.

Dar vine îngerul din cer să spună
În cadrul devenit strălucitor:
Vi S-a născut acum Mântuitor!
Și s-a-mpletit în cântec vestea bună.

Râvnim după solii din veșnicie
Și așteptăm, Părinte, vreun prilej
Cu îngeri să cântăm în armonie.

Dar, când buimaci ne ridicăm din vreji,
Se-aud păstorii cu a lor solie:
Cerul vorbește numai celor treji!

Simion Felix Marțian
Siegen, 15 decembrie 2023

Sonetul ghearei negre

E negru fâlfâitul și e rece,
Din aripa cu pene de asfalt,
E beznă și în clonțul de bazalt,
Dar gheara-ntunecată le întrece.

O simți luându-ți cordul cu asalt
Și, până să-nțelegi ce se petrece,
Sunt gata gândurile să se-nece
Sub valul disperării, greu, înalt.

Beznatica făptură face pui,
Și grijile-ar putea să ne sufoce
Sub gheara ce se-nfige ca un cui.

Dar, luminoasă, se distige-o voce:
Lăsați-I astăzi toată grija... Lui!
Unde-au rămas durerile atroce?

Simion Felix Marțian
Siegen, 24 noiembrie, 2023

Sonet serafic

Părea scenariu scris cu zbor candid
Pe coli de cer cu litere de soare,
Iar scena, o eternă sărbătoare,
Avea decor din sentiment torid.

Netimpul alb eterniza izvoare
Din dragostea curgând ca un fluid,
Țesând apoi, din curcubeu solid,
Aripi de zbor și flori nemuritoare.

Cu pumnii strânși m-am agățat de vis,
Strigând din răsputeri: Unde-i, Părinte,
Acest loc minunat, de nedescris?

Răspunsul a venit pe unde sfinte:
E pe pământ, iubirii circumscris, 
Iar dragostea e-n voi. Și în cuvinte.

Simion Felix Marțian

Sonet cu gutui

Coboară toamna storul peste gruie,
Dând negurilor frâu pocnind din bici,
Iar zilelor, din ce în ce mai mici,
Le-aprinde-n poală candela-gutuie.

Spre pomii suri cu palide tunici
Suntem atrași de candela gălbuie,
Dar și de-aroma ce spre ceruri suie
Ca din altarul unei bazilici.

Și-n miezul plin al parfumatei toamne,
Se-aprinde gândul luminos în mine:
Tu mai chemat să port mireasmă, Doamne!

Nu mă lăsa, însă, Te rog, Divine,
Să port miresme ce să mă condamne,
Ci viața mea s-aibă miros de... Tine!

Simion Felix Marțian
Siegen, 10 noiembrie, 2023