La moara lui Felix

Ne-am folosit de ani lucrând la ziduri
Și-am ridicat obstacole-ntre noi,
Ne-am izolat, având în suflet riduri,
Împăunați, dar înăuntru goi.

Și-acum, în carantina… mondială,
Ne revoltăm, părând străini de rol:
Noi vrem acces la viața socială,
Noi vrem la stadion și vrem la mall!

E dureros, dar în această stare
Ne dumerim cât suntem de mărunți,
Însă putem să facem o schimbare:
Să reclădim din nou spre oameni punți!

Și, regăsind căldura sufletească
Cu care-ți sprijini semenul la greu,
Să ajutăm iubirea să-nflorească
Și-L vom vedea-ntre noi pe Dumnezeu!

Și-n izolarea care se impune
Să fim mai solidari ca fără ea,
Cu glasuri împletite-n rugăciune,
Iar rezultatele se vor vedea.

Căci carantina nu e izolare,
Ci gratiile-s între inimi reci,
Să cultivăm iubirea cu ardoare,
Cu Dumnezeu învingători în veci!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 16 martie 2020