La moara lui Felix

 Nu, nu este vorba de Ludovic. M-aș bucura să am pentru ce să-l felicit și pe premierul nostru, dar nu prea găsesc motive. Este vorba despre Viktor Orban, premierul Ungariei.

 În cursul acestei săptămâni, Guvernul Ungariei a propus un amendament constituțional care este total împotriva curentului… european. Amendamentul urmărește impunerea unei viziuni creștine în creșterea și educarea copiilor.

  Potrivit proiectului, amendamentul ar trebui să garanteze copiilor o „creştere bazată pe valori ce decurg din cultura creştină a Ungariei”. Alte spicuiri din proiect: „Baza relaţiilor de familie este căsătoria” și „Mama este o femeie, tatăl este un bărbat”. Și se mai menționează că Ungaria „protejează dreptul copiilor la identitatea de gen cu care s-au născut.”

  Nu știu cât este convingere și cât este interes electoral în poziția premierului. Cum nu știu nici cât de creștin este domnul Orban. Dar nu despre asta vorbim aici, ci despre atitudine. Se dovedește că o națiune poate să-și păstreze identitatea. Și demnitatea. Că poate să-și păstreze valorile, apărându-le în fața tăvălugului uniformizant al marxismului. Care mai e și extrem de toxic. Că un stat poate să EXISTE și după integrare.

  M-am oprit asupra acestui subiect când am citit că raportorii ONU iar ne-au pus la colț. Asta după ce au șters cu noi pe jos, pentru că nu respectăm agenda de sexualizare a copiilor. S-ar fi așteptat, poate, să fim extaziați că ni se oferă ocazia să introducem în școli „teoria genului”. Teorie care, așa cum mărturisește fondatorul ei, Cristopher Dummit, făcându-și mea culpa, nu este decât o invenție  ideologică. Și de care se ține tovarășul Iohannis.

 Așadar, „teoria genului” nu are nimic științific, este strict ideologie marxistă și urmărește demolarea familiei. La noi, introducerea ei în învățământ încă se discută. Ce atitudine vor avea politicienii? Adică cei care ne cheamă la vot. Noi mai avem de apărat valori moștenite, sau nu mai existăm ca stat? Apărarea nației care votează și a valorilor ei nu se face cu plecăciuni pe la Bruxelles. Și cu căciula în mână.

 Ungaria s-a dovedit, la propriu, mai catolică decât Papa. A cărui atitudine privitoare la subiect o cunoaștem. Îl felicit pe domnul Viktor Orban, dorindu-mi să pot face asta și pentru Ludovic Orban. Pentru o atitudine similară față de interesele ȚĂRII.

Țară pentru binecuvântarea căreia ne rugăm.

Simion Felix Marțian