Aștept un colet dinspre zări neumblate, Să vină din nord sau să vină din sud, Est, vest, dar aștept, căci aș vrea să aud Cuvinte rostite, nu vorbe lătrate.
Rănim dureros cu vorbire de spadă Și-n scrâșnetul vorbei mai punem venin, Cu zâmbete false, mușcăm, pironim, Având convorbiri cu-nfloriri de grenadă.
Mi-e dor, da, mi-e dor de vorbirea-nțeleaptă, De-acele cuvinte ce-n rană se pun, Cuvinte ce parcă zâmbesc când se spun Și-n marginea clipei de soare așteaptă.
Aștept un colet dar nu știu dacă vine, E criză de marfa pe care-o aștept, O lume-n derivă, lăsând drumul drept, Își pierde prin vămi cuvântarea de bine.
Nu, nu mai stau după cursa poștală, Sunt neguri pe zare, mai bine mă rog Ca semenii mei, într-un... cald dialog, Să-mbrace cuvinte în haine de gală.
Ascultă-mi, Te rog, rugăciunea, Părinte, Când focul rostirii e stins pe pământ, Și-ndreaptă-ne ochii spre sfântu-Ți Cuvânt, Căci este izvor nesecat de cuvinte.
